Obligatia, de nu chiar somatia la confesiune, iti vine in ajutor, atragandu-ti atentia ca existi, - cand nu esti inclinat sa te intrebi tu insuti, in stricta singuratate. Si le poti fi atunci - esti chiar dator sa le fii - recunoscator celor care ti-au facut nu numai onoarea de a te pune sub patrafirul lor laic. Stii, insa, la fel de bine, ca raspunsurile pe care le-ai putut da te aproximeaza doar, ca ezitarile si timiditatile - ca si micul orgoliu ca ai fost si tu printre cei demni de intrebare - ti-au putut altera, macar in parte, ecourile chemate in spatiul public. Ai trecut, totusi, printre oameni si carti, dar si, pe poarta cea mai stramta, prin tine insuti - si a trebuit, din cand in cand, sa si dai un fel de socoteala. Cat e sau nu de dreapta, se va vedea in paginile ce urmeaza.
Dar o carte ca aceasta nu are cum sa scape nici de un anumit sentiment, sa-i spun elegiac. Caci nu e lucru usor sa constati cum, incetul cu incetul, biografia ta se transforma in bibliografie. - Ion Pop