Intre doua miercuri. Jurnalul unei crime misterioase.

Pentru unii, Maria Popescu reprezenta imaginea femeii fatale, deosebit de perversa si periculoasa, in timp ce, pentru altii, reprezenta imaginea unei tinere strivite de un aparat judiciar fara mila, victima a unei erori judiciare monstruoase. Dar pentru mine a fost si ramane Mama. Anii copilariei sale, asa cum ii facea placere sa-mi spuna, au fost fermentul care i-a permis sa ramana dreapta si demna. Imi amintea adesea asta. Am cunoscut, am visat, cu ajutorul acestor povesti tesute in jurul albumului de familie, o lume a bucuriei, a hohotelor de ras, a prostiilor copilaresti, o Romanie din alte vremuri, trecute, acea Romanie Mare dintre cele doua razboaie. (Gilbert Monney-Campeanu, fiul Mariei Popescu)