Odata cu deschiderea arhivelor fostei Securitati, au iesit la iveala detalii legate de racolarea de catre autoritatile vremii a unor persoane cu conceptii radicale de dreapta, intre care si militanti legionari in exil. Regimul comunist de la Bucuresti ajunsese intr-un punct in care legitimarea si sustinerea pe plan intern si extern devenisera prioritati, iar solutia era relativ simpla: in tara trebuia creat un dusman al unitatii nationale –minoritatea maghiara a devenit rapid o tinta –, iar in strainatate urmau sa fie atrasi reprezentanti de marca ai emigratiei romanesti. Volumul evidentiaza tendinta xenofoba si nationalista ce a caracterizat perioada cultului personalitatii lui Nicolae Ceausescu, oferind informatii inedite despre legionari si represiunea stalinista, asasinate si razbunari sau lupta partizanilor anticomunisti. Acestora li se adauga o trecere in revista a principalelor transformari politice prin care a trecut Romania din 1990 pina in 2015.

Din cuprins:
Extremistii de dreapta si comunismul • Asasinat, razbunare sau executie? • Colportaje biografice • Legionarii si represiunea stalinista • Bibliotecarul de la Auschwitz, Hans Mokka • Inspector scolar nazist si militant antimaghiar: Hans Weresch • Instrumentalizarea nationalismului antebelic • Anticomunism nationalist si Cartea neagra a comunismului • Despre Ion Gavrila Ogoranu • Recuperarea fascismului romanesc
Fragment din cartea "Intre mit si bagatelizare" de William Totok, Elena-Irina Macovei

"Cursul nationalist al regimului ceausist a avut repercusiuni negative asupra relatiilor cu tarile socialiste din blocul sovietic. Dupa 1968, Romania era tratata de catre serviciile secrete ale „tarilor fratesti" ca un stat inamic. Cooperarea cu Securitatea est-germana, Stasi, de pilda, a fost redusa la minim. In cadrul unor actiuni comune ale serviciilor rasaritene, coordonate de Moscova, Romania nu a mai participat. Fluxul de informatii intre centralele serviciilor a incetat. Securitatea a infiintat o unitate speciala (UM 0110), specializata pe combaterea unor operatiuni ale serviciilor estice, iar dupa defectarea generalului Ion Mihai Pacepa, in 1978, relatiile se restring tot mai mult, limitindu-se la cooperari legate de rezolvarea unor cazuri de rutina, fara vreo implicare de ordin politic. In Ungaria, de exemplu, Securitatea romana era perceputa, in anii 1970, ca un aparat care faciliteaza nationalismul, cultiva xenofobia si un antislavism si antisovietism desantat, ceea ce rezulta si dintr-un raport politienesc din Ungaria, dupa o intilnire consultativa cu ofiteri romani in cursul careia au fost abordate probleme legate de paza frontierei. Istoricul Stefano Bottoni a publicat extrase din acest document in care un oficial din Ungaria consemneaza cu stupoare manifestarile verbale antisovietice si rasiste necontrolate, indreptate impotriva romilor, ale partii romane, in timpul consultarilor.
O atitudine antisovietica neindoielnica a bagat de seama si Ion Gavrila Ogoranu in 2Impul discuthlor cu ofiterii de Securitate la Bucuresti, dupa ce fusese retinut in 1976. in memoriile sale descrie atmosfera in care s-au desfasurat conversatiile, notind ca „toti se exprimau critic la adresa Uniunii Sovietice si a celorlalte partide fratesti, care s-ar amesteca in treburile noastre interne”, cu exceptia unui singur colonel."