Inventatorul viitorului: Viata vizionara a lui Buckminster Fuller/ Inventor of the Future: The Visionary Life of Buckminster Fuller de  Alec Nevala-Lee este o carte pe care te vei felicita ca ai citit-o. Numita de revista Esquire una dintre cele mai bune 50 de biografii din toate timpurile si de revista The Economist una dintre cele mai bune carti ale anului 2022, cartea de fata ne ofera biografia revelatoare a lui Buckminster Fuller - arhitectul, inginerul, poetul, filosoful si designerul vizionar american care a inventat domul-geodezic, a definit regulile culturii startup-urilor si a profilat ideea Americii despre viitor.  Buckminster Fuller este recunoscut drept unul dintre cele mai mari genii ale secolului XX, fiind adesea supranumit "un Leonardo da Vinci modern”.

 

Buckminster Fuller si-a imaginat planeta Pamant ca pe o naveta spatiala pe care omenirea a supravietuit foarte bine timp de 2 milioane de ani si pe care va putea supravietui in continuare fara probleme printr-o utilizare responsabila a resurselor.

 

Am cunostintele necesare pentru ca omenirea sa supravietuiasca la bordul Spaceship Earth, i-a spus Fuller lui Sachs. Nu poti cumpara asta nici macar cu aur! (Inventatorul viitorului, Alec Nevala-Lee)

 

De la parcurile tematice EPCOT Center (Experimental Prototype Community of Tomorrow) gazduite de parcurile de distractie Disney World, la molecula care ii poarta numele "buckminsterfullerena” si arhivele sale (a caror valoare a estimat-o la 2 milioane de dolari), mostenirea lui Fuller dainuie pana in zilele noastre, iar ideile sale cu privire la capacitatea tehnologiei de a transforma lumea i-au influentat profund pe antreprenorii din Silicon Valley.

 

Cartea de fata este prima biografie autorizata care acopera toate aspectele carierei lui Buckminster Fuller. Bazandu-se pe cercetari riguroase, pe zeci de interviuri si mii de documente nepublicate, Nevala-Lee reuseste sa realizeze in paginile ei un portret complet al lui Fuller, aratandu-ne adevaratele origini ale inventiilor sale, inclusiv ale masinii Dymaxion, casei Wichita si a domului geodezic; vorbind despre relatiile tensionate cu studentii si colaboratorii sai; despre interactiunile sale cu: Frank Lloyd Wright, Isamu Noguchi, John Cage, Steve Jobs, Indira Gandhi, Salvador Dali, Albert Einstein, Samuel Beckett, Romany Marie si multi altii; dar si despre viata lui privata pe care a sacrificat-o in favoarea marii lui dorinte a de a reusi in felul sau. 

 

Pe tot parcursul cartii vei intalni citate din lucrarea intitulata Synergetics, scrisa de Buckminster Fuller in colaborare cu E. J. Applewhite, despre care Applewhite spunea ca reprezinta expresia suprema a ideilor sale, si prin intermediul careia Fuller isi propusese sa scrie "o carte prin care sa incerce sa descrie toate experientele fizice si metafizice prin prisma tetraedrului”. 

 

Inventatorul viitorului este un adevarat roman de aventuri stiintifice care se termina intr-un mod total surprinzator, finalul cartii fiind deopotriva tragic, sfasietor si induiosator. Insa, cu siguranta, modul in care se sfarseste relatia de o viata dintre Buckminster Fuller si sotia lui, Anne Hewlett, iti va ramane mult timp in minte dupa ce vei fi terminat de citit aceasta minunata carte.

 

Fuller avea reputatia unui generalist sau designer universalist, "o sinteza intre artist, inventator, mecanic, economist obiectiv si strateg evolutionist”, capabil sa inteleaga sisteme intregi. El a sustinut cu toata convingerea necesitatea unor locuinte universale si a pledat mereu pentru utilizarea eficienta a resurselor, oferind solutii plauzibile pentru infaptuirea unor schimbari radicale.

 

Iata mai jos doar cateva repere importante cu care il putem asocia pe Fuller:

• Domul geodezic. Care a fost rapid preluat in numeroase medii datorita faptului ca putea fi proiectat aproape fara costuri.

• Nava spatiala Pamant. Celebra lui metafora a inspirat Spaceship Earth de la Centrul Epcot din Parcul de distractii Disney World.

• Conceptul de "efemeralizare”. Care a ramas ideea lui cea mai durabila si care a insemnat initial sa faci mai mult cu mai putin, fiind definita mai tarziu in termeni paradoxali: "Efemeralizarea tinde spre o suprema realizare a tot cu absolut nimic”.

• World Game. Un instrument cu ajutorul caruia oamenii din intreaga lume pot intelege adevaratele probleme cu care se confrunta lumea in momentul de fata, putand propune totodata solutii pentru ele.

• Arhiva personala Dymaxion Chronofile. A fost numita cea mai mare arhiva personala din istorie, fiind comparabila mai degraba cu dosarele unei companii de dimensiuni medii.

• Cel mai influent futurist al tuturor timpurilor. Arhitectul Philip Johnson a afirmat cu parere de rau: "Dupa el nu a mai existat nimeni care sa ne conduca spre taramul viitorului”.

• Informatii gresite si neadevaruri flagrante. Acestea se regaseau in numar mare in scrierile si discutiile lui Fuller pentru ca el a trebuit sa devina ceea ce credeau altii ca este.

 

Cartea este impartita in 4 parti, dupa cum urmeaza:
 

• PARTEA INTAI: ORIGINI (1895-1927)

In acest capitol aflam detalii fabuloase referitoare la copilaria lui Fuller, poreclit Bucky din cauza numelui sau greu de pronuntat. S-a nascut in acelasi an cu radioul (12 iulie 1895), cum ii placea lui sa spuna, intr-o familie instarita din Milton, Massachusetts, aproape orb, lucru de care nu si-a dat seama nimeni pana tarziu, motiv pentru care Buckminster Fuller va ramane cu niste sechele greu de corectat. Pana la patru ani, cand a primit ochelari, a fost nevoit mai mult sa isi imagineze lumea din jur, iar parintii lui si-au facut reale griji cu privire la nivelul lui de inteligenta. In ciuda acestui lucru, la scoala, bazandu-se doar pe pipait, a realizat un tetraedru, care avea sa devina una dintre pietrele de temelie ale activitatii sale. In copilarie Fuller era foarte creativ si inventiv, inventand tot felul de lucruri. Ii placea sa deseneze, sa picteze si sa sculpteze case din lemn, motiv pentru care era luat in ras de fratii si verii sai. Acesta a fost si unul din motivele pentru care, Fuller, copil fiind, si-a construit o cabana din resturi de lemn si sindrila si s-a mutat in ea, separandu-se de ceilalti membri ai familiei. La varsta de 15 ani, Fuller este marcat de pierderea tatalui sau. Fuller numeste Insula Bear, care apartinuse bunicii sale, izvorul educatiei sale, intrucat acolo si-a descoperit pasiunea pentru a modela mediul inconjurator cu ajutorul uneltelor. La scoala era considerat un ciudat si era un elev mediocru, dar nu se dadea in laturi de la nimic: canta in cor, juca fotbal (desi avea doar 1,62 cm inaltime) si vaslea bine. Ulterior avea sa fie admis la Harvard, facultate pe care nu va reusi sa o termine. Dupa ce a fost suspendat definitiv de la Universitatea Harvard, Fuller a muncit din greu evoluand treptat de la "transportor de carne de vita”, platit cu zece dolari pe saptamana, la asistent de casierie si apoi la asistent de vanzari. Aceasta perioada corespunde si cu prima mare dragoste a lui Fuller, Anne Hewlett, pe care o cere in casatorie. Dupa casatoria cu Anne, Fuller da examen la Academia Navala a SUA din Annapolis, Maryland, si, dupa absolvire, obtine postul de sublocotenent de marina pe USS Finland in New York. Ideea de a edita o revista dedicata Fortei de Crucisatoare si Transport, pe care o va intitula Convoy se va materializa in prima lui afacere de succes. Curand insa, demisioneaza din marina si revine in vanzari, pentru a fi mai aproape de Anne si de fetita lor, Alexandra. In niste momente grele pentru Fuller, acesta va fi promovat in functia de director adjunct pentru export al companiei Armour. Ulterior va accepta postul de director de vanzari la nivel national pentru compania Kelly-Springfield Motor Truck Company. Dupa desfiintarea postului, Fuller ramane somer si incepe sa bea mai mult decat de obicei, dupa care isi revine gasindu-si din nou de lucru in marina. Fiica lui Fuller, Alexandra, se stinge din viata la doar 4 ani, in urma unei pneumonii.

 

Cam tot in aceeasi perioada o cunoaste pe Marie Marchand - cunoscuta de toata lumea sub numele de Romany Marie, Doamna Romanca a Boemei Americane, care avea pe atunci 30 de ani si care era proprietara unor cafenele din New York in care se adunau "toti intelectualii lumii”. Isadora Duncan, Brancusi, Hemingway, Eugene O’Neill, E.E. Cummings, Theodore Dreiser si mai toate numele boemei newyorkeze de acum aproape un secol erau clienti fideli ai acestor cafenele. Frecventandu-le, Fuller ajunge sa cunoasca in scurt timp unele dintre cele mai luminate minti ale vremii, inclusiv pe Frank Lloyd Wright, unul dintre cei mai buni arhitecti ai inceputului de secol XX.

 

Dupa moartea fiicei sale Alexandra, Fuller se apropie mai mult de tatal Annei, priceput in constructii. James Monroe Hewlett isi propusese un obiectiv maret, si anume, sa reduca ineficienta locuintelor conventionale. Acelasi obiectiv il va obseda mai tarziu si pe Fuller. In conditiile in care Europa se reconstruia dupa razboi, Hewlett nu dorea sa propuna o redefinire radicala a arhitecturii, ci sa ridice case traditionale cu o mai mare eficienta. Zidaria, desi durabila, era foarte grea si insemna o mare risipa, asa ca s-a hotarat sa gaseasca un inlocuitor. Si l-a si gasit, brevetandu-l sub denumirea de sistemul de constructie Stockade Building System de James Hewlett. Pe baza acestuia Fuller si socrul lui fondeaza compania de constructii Stockade Building System Inc.

 

Mutandu-se la Chicago pentru o perioada din dorinta de a dezvolta aceasta afacere, Fuller devine un client fidel al bordelurilor, afirmand despre prostituate ca sunt "foarte interesante ca oameni”. Problemele lui tot mai acute cu bautura, dar si faptul ca produsul isi facea cu greu loc pe piata il forteaza sa demisioneze din functia de presedinte al companiei Stockade Building System Inc. Casnicia lui, greu pusa la incercare, se clatina si ea serios din cauza escapadelor lui frecvente si a consumului de alcool.

 

La scurt timp dupa nasterea celui de-al doilea copil, o fetita pe nume Allegra, Fuller are o tentativa de suicid, moment pe care il depaseste cu bine, urmat la scurt timp de o epifanie mistica in timpul careia i se releva ca este pe calea cea buna. Aceasta epifanie il va schimba total si va marca inceputul unei noi etape din viata lui.

 

• PARTEA A DOUA: EPOCA DYMAXION (1927-1947)

 

Fuller nu a mai putut vorbi aproape doi ani dupa acel episod mistic, fiind profund marcat de moment. In tot acest timp, Anne s-a ocupat de relatiile lui cu lumea. Fuller, simtindu-se inspirat, decide sa infiinteze compania Fuller Houses, al carei obiect de activitate urma sa fie construirea de case in serie, cu componente care sa poata fi construite intr-o fabrica, livrate la pachet si asamblate rapid la fata locului. Urmeaza o perioada foarte prolifica pentru Fuller in care acesta redacteaza Legea economica a lui Fuller si teoria sferelor: "Toata materia in stare naturala este sferoidala, nu cubica, iar aceste sfere se extind pe toata durata existentei lor intr-un ritm constant”.

 

Tot acum mediteaza la subiecte precum: telepatia, educatia prin televiziune, mesajul lui Iisus Hristos, copilaria sa nefericita si importanta de a se indrepta catre tineri si a le transmite acestora teoriile sale.

 

Denumeste Dymaxion, casa echilibrata dinamic, ca urmare a unei combinatii intre dinamism, maxim si ion.

 

In plan personal, Fuller se indragosteste de tanara de familie buna Evelyn Schwartz. Cand aceasta il anunta ca e posibil sa fie insarcinata, Fuller intentioneaza sa divorteze de Anne, lucru care nu se materializeaza pana la urma, iar tanara Schwartz refuza sa-l mai vada. 

 

Prietenia cu sculptorul Isamu Noguchi ii faciliteaza cunoasterea multor persoane influente, insa asta nu il impiedica cu nimic pe Fuller sa aiba o relatie cu amanta acestuia, Francise Clow. Tot in aceasta perioada, Anna "Nannie” Biddle, o admiratoare a lui Fuller, se ofera sa finanteze din banii ei un prototip al autovehiculului inventat de Fuller, 4D Transport. Pe 12 iulie 1933, la implinirea a 38 de ani, au finalizat masina Dymaxion nr. 1. Avea o lungime de sase metri, cantarea aproximativ 1.225 de kilograme si costase un pret piperat de 8.000 de dolari. - Inventatorul viitorului, Buckminster Fuller 

Din pacate, Dymaxion se va dovedi o masina "riscanta” si va provoca si cateva victime.

 

Dymaxion nr. 2 va fi mult mai fiabila decat primul model si va atrage toate privirile la Salonul Auto din New York unde va fi "expusa” in parcarea pavilionului expozitional.

 

Aristocrata Evangeline Stokowska, sotia dirijorului Leopold Stokowski, a carei familie infiintase compania Johnson and Johnson, va comanda producerea unui al treilea autoturism Dymaxion. Masina Dymaxion nr. 3 a fost expusa la Expozitia Universala de la Chicago bucurandu-se de un mare succes. Pana si Amelia Earhart si Prima Doamna Eleanor Roosevelt au mers cu Dymaxion, fiind foarte incantate de aceasta experienta.

 

In 1938, Buckminster Fuller isi lanseaza prima carte intitulata "Nine Chains to the Moon”, care este primita cu reticenta de critici. Astfel, William Marias Malisoff scria in Times: "Autorul are cunostinte solide despre un singur lucru si simple pareri despre o mie de lucruri. In singurul domeniu pe care il stapaneste bine, si anume arhitectura, este un revolutionar. In celelalte sfere, este contradictoriu, se contrazice singur si poate la fel de bine sa fie si reactionar, si progresist.”

 

In 1941 Fuller renunta la orice alta activitate pentru a se concentra pe proiectul sau intitulat Dymaxion Deployment Unit (Detasamentul Dymaxion) - o casa de sase metri al carei pret ajungea la 1.390 de dolari pe unitate. Proiectul se bucura de succes si Fuller reuseste sa vanda cateva bucati. La sfarsitul anului 1941, Fuller incheie un contract cu revista Life pentru publicarea Hartii Dymaxion. Desi se lupta in continuare cu cele doua dependente ale sale: fumatul si alcoolul (o lupta de-o viata) incearca sa renunte la ele pentru a fi luat mai in serios.

 

In noiembrie, lui Fuller i se ofera un post guvernamental in Board of Economic Warfare, care se va transforma mai tarziu in Administratia Economica Externa. Postul ii oferea lui Fuller o mare libertate de actiune pentru a explora si alte domenii si era remunerat cu 6.500 de dolari. Fuller se va muta la Washington, D.C., si isi va prelua postul la data de 7 decembrie 1942. Urmeaza o alta perioada foarte productiva pentru Fuller, in care incearca sa gaseasca cat mai multe aplicatii practice inventiilor lui, si in care tetraedrul devine una dintre pietrele de temelie ale activitatii sale. In acelasi timp, este platit pentru a se concentra mai mult pe munca de cercetare, punandu-i-se a dispozitie si o secretara, in persoana noii lui amante. In momentul in care fondurile pentru cercetare sunt sistate, Fuller isi canalizeaza intreaga energie spre producerea unei case la pretul unei masini sau a unei masini locuinta. In scurt timp, Fuller semneaza un contract cu Robert Ducas, om de afaceri britanic afiliat la Reconstruction Finance Corporation, o agentie guvernamentala americana, pentru a obtine o licenta peste hotare pentru proiectele lui de locuinte si automobile. Fuller realizeaza primul prototip al masinii de locuit cu ajutorul lui Jack Gaty, directorul general al Beech, cel mai bun producator de avioane de pe piata. William Wasserman, un om de afaceri din Philadelphia cu relatii valoroase in strainatate, se ofera si el sa il sustina pe Fuller. Prin urmare, cei doi, alaturi de Fuller si de doi mediatori angajati de Fuller, Herman Wolf si Gregory Bardacke infiinteaza Dymaxion Dwellings Inc. Tot pentru acest proiect, Fuller corespondeaza cu Frank Lloyd Wright, caruia ii cere sfaturi. 

 

Fuller este profund afectat de bombardamentul atomic asupra orasului japonez Hiroshima, si se gandeste cu tristete la intalnirea sa cu Einstein, care i-ar fi spus ca nu prevazuse nicio "aplicabilitate practica” pentru ideile lui. Totodata Fuller este nevoit sa isi adapteze afacerile pentru era postbelica. Pe fondul unor neintelegeri, Wasserman demisioneaza. Fuller isi reorganizeaza firma, redenumind-o Fuller Houses, numele pe care si-l dorea de aproape 20 de ani. In paralel, Fuller continua campania publicitara pentru ceea ce avea sa fie numit mai tarziu "avionul stationar” al lui Fuller sau Casa Wichita. Din pacate, designul neconventional al casei va face ca ea sa fie respinsa de majoritatea reglementarilor municipale pentru constructii. 

 

Pe fondul unor neintelegeri si discutii aparute in interiorul firmei, aceasta va ajunge sa zaca in ruina, in timp ce Fuller isi da demisia. La 52 de ani, Fuller isi pierde total interesul fata de proiect, mai ales ca acesta ii mancase toti banii si nu ii adusese niciun fel de satisfactie. Tariful standard al lui Fuller pentru un discurs era de 5.000 de dolari, o suma pe care o primea poate o data pe an, si de obicei se multumea cu o cincime din pretul cerut. - Inventatorul viitorului, Alec Nevala-Lee

 

Dupa ce si-a suspendat planurile legate de construirea caselor, Fuller a devenit mai receptiv la o cariera de profesor si a sustinut numeroase conferinte in diverse campusuri din America si din lume. 

 

Odata intors la Forest Hills pentru a locui alaturi de Anne si de fiica lui, Allegra, aceasta va marturisi ca atunci l-a vazut pentru prima oara deprimat pe tatal sau. Si tot atunci, probabil, i-a venit ideea domului geodezic. Aceasta perioada corespunde si cu despartirea lui Fuller de Chyntia Lacey, amanta pe care Buckminster Fuller nu o va uita niciodata…

 

• PARTEA A TREIA: CERCURI MARI (1947-1967)

 

In timpul cercetarilor sale privind transformarea jitterbug si aranjamentul sferelor in cel mai compact ansamblu, Fuller analizeaza mai atent tiparele realizate de poliedrele rotative, astfel ca ideea domului geodezic apare aproape involuntar. Fiind o structura cu deschidere libera, care nu necesita suporturi interne, prototipul putea fi realizat la un pret pe care Fuller si-l permitea. In momentul in care Fuller i-a prezentat ideea lui George Nelson - o voce puternica a modernismului american si directorul de design al companiei de mobila Herman Miller - acesta i-a recunoscut imediat valoarea. 

 

In anul universitar 1948-1949 Fuller a predat la Institutul de Design din Chicago exemplificand de nenumarate ori avantajele domului geodezic in fata elevilor si colegilor sai. Intre timp, domul lui Fuller atrage tot mai mult atentia, bucurandu-se de recenzii pozitive, inclusiv din partea lui Arthur Drexler, proaspat desemnat custode de arhitectura si design la Muzeul de Arta Moderna.

 

Tot in aceasta perioada se naste principala metafora din viata lui Buckminster Fuller, Spaceship Earth, iar fiica lui Allegra decide sa se marite, imediat dupa absolvirea facultatii, cu un regizor de filme documentare. Fuller, executa in aceeasi perioada si prima comanda a unui dom geodezic, venita din partea companiei Ford pentru Ford Rotunda. Tot acum, mai inregistreaza un succes cu adaposturile marine mobile, care genereaza economii substantiale pentru armata americana.

 

In cea mai mare parte a carierei sale, Fuller a spus ca nu a fost niciodata interesat de bani, dar in acelasi timp a remarcat cu nonsalanta ca a reusit sa faca o gramada. A tratat succesul financiar ca pe o forma de validare, dar, la fel ca multi profeti ai potentialului uman, a castigat mai mult din discutiile despre ideile sale decat din materializarea lor. Insinuarea lui Fuller ca domul i-a oferit venituri pentru cercetari a fost adevarata doar in anii ’50, vreme de cativa ani, si s-a datorat unui proiect in care nu s-a implicat aproape deloc. - Inventatorul viitorului, Alec Nevala-Lee

 

In 1955 a fondat Synergetics Inc. pentru a cauta clienti civili, cu el in calitate de presedinte, James Fitzgibbon in functia de vicepresedinte si o echipa de proiectanti cu sediul in Raleigh. Compania urma sa efectueze cercetari si sa ofere consultanta, in timp ce Fuller continua sa caute proiecte adecvate. Sansa ii surade in cele din urma lui Fuller fiind solicitat sa construiasca un acoperis pentru primul stadion acoperit din lume, care avea sa devina Houston Astrodome. Cu un diametru de 117 metri si o inaltime de 37 de metri, a fost cea mai mare structura cu deschidere libera din toate timpurile. In 1958, Fuller porneste intr-un turneu mondial. In India o intalneste pe Indira Gandhi, care avea pe atunci 40 de ani si care era asistenta personala a tatalui sau, prim-ministrul Jawaharlal Nehru. Gandhi isi aminteste ca Fuller i-a predat atunci "aproape cinci ore de matematica avansata”, ceea ce a fost :destul de obositor, dar foarte interesant”.

 

Pe 31 ianuarie 1959, a vorbit la inchisoarea de stat San Quentin din nordul Californiei, iar detinutii au fost atat de incantati incat la sfarsit s-au repezit sa dea mana cu el. In acelasi an, Fuller este profund marcat de moartea, la 91 de ani, a arhitectului Frank Lloyd Wright care se lauda singur: "Sunt unul dintre sfintii protectori ai lui Bucky”. In iunie, un incendiu ii ravaseste casa in timp ce el si Anne erau plecati si ramane fara o adresa fixa. Dupa incendiu, Fuller pleaca intr-o calatorie prin Europa ajungand inclusiv la Moscova, unde domul sau se bucura de mare succes, rusii dorind sa organizeze evenimente sportive si targuri comerciale in astfel de constructii.

 

Pe 22 septembrie 1959 la inaugurarea expozitiei "Three Structures by Buckminster Fuller” ("Trei structuri de Buckminster Fuller”) Arthur Drexler, directorul Departamentului de Arhitectura si Design al Muzeului de Arta Moderna a spus ca domurile ar putea fi folosite pe Luna, ca structura de octet ar putea face posibila „impletirea” unor cladiri intregi si ca tensegritatea impune folosirea la o scara larga: "De fapt, orasul ar fi o singura cladire... Am putea controla clima si revendica zone intregi din Sahara sau din regiunea arctica. Ar trebui sa regandim arhitectura pe care o cunoastem acum".

 

In 1960 Fuller isi construieste prima casa pe care a detinut-o vreodata si care va deveni totodata si un instrument de promovare. Fiind un model Pease tipic, casa din Carbondale avea un diametru de 12 metri si o inaltime de 5 metri, cu o suprafata de 130 metri patrati, in care era inclus si un balcon.

 

In septembrie 1962 propunerea lui Fuller pentru un proiect studentesc global a fost aprobata de Uniunea Internationala a Arhitectilor. Fuller s-a pregatit sa o inaugureze sub denumirea de World Design Science Decade.

 

In 1963 il cunoaste pe Constantinos Doxiadis, un arhitect grec cunoscut mai ales pentru planificarea noii capitale a Pakistanului, Islamabad. Astfel, ia nastere Simpozionul de la Delos, in cadrul caruia o serie de intelectuali publici calatoreau printre insulele grecesti la bordul vasului New Hellas. Doxiadis l-a invitat pe Fuller la prima sesiune, in iulie 1963, facilitandu-i astfel intalnirea cu multi oameni influenti din afara cercului sau obisnuit. Printre acestia s-a numarat si scriitorul Marshall McLuhan, un fan al cartilor lui Fuller "Nine Chains to the Moon” si "No More Secondhand God” si care i-a spus lui Fuller ca este discipolul sau.

 

In ianuarie 1964 Buckminster Fuller apare pe coperta revistei Time, il cunoaste pe David Rockefeller, un alt posibil sponsor al domului sau si este invitat sa se ocupe de Expozitia Internationala si Universala din 1967 de la Montreal. In 1966, in timpul unor prelegeri tinute la un colegiu din San Jose State, Fuller devine "una dintre vocile profetice ale contraculturii americane”. In iulie a luat ceaiul cu Salvador Dali, care dorea un dom pentru muzeul sau din Figueres, Spania.

 

Domul care urma sa gazduiasca Expozitia Internationala si Universala din 1967 de la Montreal, va fi cea mai frumoasa constructie cu care va fi asociat Fuller, iar jurnalistul David Jacobs care va crea mai tarziu serialul de mare succes Dallas va scrie despre el ca este "probabil un prototip pentru o comunitate inchisa din viitor”.

 

Pe 28 aprilie 1967, Expo Montreal s-a deschis oficial pe Insula Sf. Elena, unde Fuller s-a pregatit sa acapareze lumina reflectoarelor pe cea mai mare scena a carierei sale. S-a postat impreuna cu Anne in afara tunelului statiei de metrou pentru a urmari sosirea vizitatorilor. Domul, pe care Fuller l-a numit "o bula care sparge cerul”, era prima structura pe care o vedea toata lumea, iar el se plimba dintr-o parte in alta, ca sa traga cu urechea discret la exclamatiile oamenilor despre frumusetea ei. Pe 2 mai 1967, Anne si Fuller sufera un accident de masina in urma caruia Anne ramane cu sechele grave.

 

PARTEA A PATRA: JOCUL MONDIAL (1967-1983)

 

Desi a fost criticat adesea ca se repeta, venind mereu cu aceleasi si aceleasi idei, mostenirea pe care a lasat-o Buckminster Fuller omenirii este de necontestat. In 1969 a colaborat la construirea teatrului Beckett, munca la acest proiect aducandu-i numirea ca membru de onoare al Oxfordului. In semn de recunoastere a "contributiei sale la conditiile de trai ale omenirii in calitate de, poate, cel mai mare arhitect in viata din lume”, Francis Warner l-a nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace.

 

Institutului American de Arhitecti, care a descris domul ca fiind "cel mai puternic, mai usor si mai eficient mijloc de inchidere a spatiului conceput pana acum de om”, i-a oferit Medalia de Aur a Institutului American de Arhitecti. In 1976, cortul de tip dom devine una dintre cele mai durabile reprezentari ale ideilor sale, aparand in catalogul firmei North Face, care il produce, cu aceasta descriere: "Nu este un accident estetic faptul ca natura ne-a invelit creierul si organele regeneratoare in structuri curbilinii compuse. Nu exista capete, oua, nuci sau planete cubice”. 

 

In toamna aceluiasi an, Fuller ajunge la Manila, unde este invitat de Imelda Marcos, sotia presedintelui filipinez Ferdinand Marcos. In timpul acestei vizite, Imelda da de inteles ca in cateva luni ar putea incepe lucrarile la "comunitatile geodezice”, ce urmau sa fie formate din mii de domuri.

 

Cu toate ca semnalele de recunoastere a meritelor sale vin din tot mai multe directii, Fuller nu este scutit de plata taxei pe care trebuie sa i-o plateasca timpului. Atat Fuller, cat si Anne sunt trecuti de 80 de ani si se confrunta cu diverse probleme de sanatate. Anne sufera o operatie de cancer intestinal, iar Fuller afla ca sufera de pericardita, o inflamatie a membranei din jurul inimii.

 

Pe 23 februarie 1983 Fuller primeste Medalia Prezidentiala pentru Libertate din partea presedintelui Ronald Reagan. Presedintele Reagan a vorbit despre Fuller in termeni admirativi numindu-l "o adevarata personalitate renascentista si una dintre cele mai stralucite minti ale vremurilor noastre”, precum si o dovada "ca America este un taram al pionierilor, un paradis pentru gandirea inovatoare si pentru libera exprimare a ideilor.”

 

In momentul primirii acestei insemnate distinctii, probabil ca Buckminster Fuller nu se gandea ca sfarsitul lungului, dar frumosului sau drum prin aceasta lume se afla foarte aproape. La scurt timp dupa acest pretios moment, atat Fuller, cat si sotia lui Anne, vor parasi aceasta lume. Dupa moartea lui, fiica lui Allegra a vandut arhivele lui Fuller Universitatii Stanford, care a achizitionat 427 de metri de material a carui catalogare a durat sase ani. 

Casa Wichita, care fusese ocupata intre timp de ratoni, a fost donata Muzeului Ford din Michigan.

 

Un crater de pe planeta Mercur a primit numele lui Fuller.

 

In anul 2004, Buzz Aldrin a scos un timbru postal in onoarea lui. 

 

Frank Gehry, cel mai renumit arhitect al timpului sau, i-a adus un omagiu indirect lui Buckminster Fuller in Casa care danseaza din Praga.

 

Te invit sa descoperi singur si mai multe despre enorma mostenire pe care ne-a lasat-o Buckminster Fuller, citind in intregime aceasta carte care cu siguranta va merita fiecare secunda pe care i-o vei dedica.