Cunoașterea istoriei dreptului reprezintă o condiție esențială pentru înțelegerea mecanismelor juridice actuale și a identității culturale a unei națiuni. Evoluția dreptului românesc reflectă, în mod fidel, parcursul societății românești de la normele nescrise ale comunităților arhaice la instituțiile moderne, integrate în sistemul juridic european continental. Transmis inițial prin tradiție orală, dreptul a constituit expresia spiritului de continuitate al poporului român. Ulterior, trecerea către dreptul scris a marcat afirmarea culturii juridice autohtone, prin contribuțiile reprezentanților Bisericii, ale cărturarilor și ale juriștilor care au elaborat primele coduri și regulamente inspirate din marile modele europene. Reformele legislative inițiate de Alexandru Ioan Cuza, consolidarea instituțională de după Marea Unire din 1918 și eforturile constante de modernizare juridică au consacrat direcția de evoluție a dreptului românesc spre un sistem coerent și compatibil cu tradiția continentală.

 

Ediția 2

Reunește într-un singur volum conținutul celor două lucrări anterioare, revizuite și completate, oferind o perspectivă unitară și o sinteză asupra dezvoltării dreptului românesc, de la normele nescrise ale epocii arhaice până la sistemul juridic modern, integrat în tradiția dreptului continental.

 

Din cuprins

• Dreptul cutumiar geto-dac și sistemul juridic al Daciei antice

• Aplicarea dreptului roman în Dacia și influența acestuia asupra tradiției juridice locale

• Formarea și evoluția dreptului cutumiar românesc

• Instituțiile fundamentale ale Legii Țării (persoana, familia, proprietatea, obligațiile, succesiunile, infracțiunile și pedepsele)

• Apariția dreptului scris: pravilele bisericești, codurile lui Vasile Lupu și Matei Basarab

• Codurile fanariote: Pravilniceasca Condică, Legiuirea Caragea, Codul Calimach

• Reformele juridice ale lui Alexandru Ioan Cuza și formarea „Corpus iuris civilis” românesc

• Sistemul de drept în perioada interbelică, comunistă și postdecembristă

• Criterii de periodizare în istoriografia juridică românească

• Legătura dintre drept, religie și identitate culturală în formarea conștiinței juridice naționale

Puncte forte

• reunește într-un singur volum istoria dreptului românesc de la obiceiurile juridice arhaice până la sistemul juridic contemporan

• combină analiza istorică, juridică și culturală, oferind o viziune coerentă asupra evoluției normelor și instituțiilor dreptului românesc

• construită pe baze documentare solide, cu referințe istorice, legislative și doctrinare

• structurată clar, cu teste de autoevaluare la finalul capitolelor, destinată studenților și cadrelor universitare din domeniul juridic

• integrează noile direcții de cercetare și interpretare istoric-juridică

• contribuie la consolidarea identității profesionale și culturale a juriștilor, demonstrând că dreptul este o expresie a continuității istorice a națiunii române