Alaturi de literatura (proza scurta, roman si cronici de carte) sau de eseu, "livrarile" mele pe piata bunurilor simbolice s-au orientat, mai ales in ultimii 15 ani, si spre istoria presei locale.
 

Stau marturie cele doua volume consacrate presei bihorene intre anii 1989-2000 (Dogma si opinie, respectiv Jurnalism si tranzitie - 2007), in fapt subiectul tezei de doctorat realizata la finele anului 2006. Ulterior, preocuparile m-au condus spre un domeniu mai special, oarecum de nisa, acela al istoriei presei culturale.

Dupa ce activitatea academica s-a intrepatruns cu aceea de muzeograf, am inceput sa studiez cu atentie prima serie a revistei Familia, fiind fascinat de alura unui om si editor de gazete, Iosif Vulcan, pe nedrept redus la statutul de nas literar al lui Mihai Eminescu.

Chiar daca este deosebit de onorant faptul ca in paginile revistei sale l-a debutat pe cel ce mai apoi avea sa fie etichetat drept poet national, inclin sa cred ca este cu totul reductionist unchiul acesta de abordare, lasandu-se intr-un subsidiar pagubos dimensiunea cu adevarat importanta a personalitatii vulcaniene. Nu ma refer, tin sa precizez, la creatia sa literara, intr-adevar, lipsita de valoarea care sa o acrediteze pe un raft pretios al literaturii romane. - Florin Ardelean