Omniprezenta Securitate, singura institutie "competenta" in a-i imparti pe romani in "buni" si "rai", de care s-a temut atat de mult poporul roman, ori care a facut la un moment dat sa se "zguduie" chiar NATO, a devenit in ultimii ani ai regimului comunist un monstru cu picioare de lut care, la cea mai serioasa confruntare s-a prabusit, dar a reusit sa-si conserve structurile de baza si fortele sub aripa ocrotitoare a Ministerului Apararii Natonale. Duplicitatea a fost spiritul predominant in care si-au desfasurat activitatea majoritatea ofiterilor acestei institutii, cel putin in ultimii ani ai regimului comunist. Duplicitatea se regasea nu numai in activitatea profesionala, ci in tot ceea ce se gandea si se realiza in familie, in cercuri de prieteni, in discutii si chiar in gestica ofiterului de securitate ca "simplu cetatean".(…) Desi, pentru meseria de spion sau contraspion, duplicitatea are ratiunile ei.

 

Securitatea, acea institutie care trebuia sa apere tara, statul socialist si natiunea romana a fost in realitate un izvor de tradari, dezertari si duplicitati cu consecinte dintre cele mai grave asupra poporului roman. Un popor parca parasit de toti si ajuns la cheremul unor politruci flamanzi, tradatori si nevolnici.