Considerata prima autobiografie din literatura romana, cartea lui Teodor Varnav, boier din Moldova, a fost scrisa in 1845 si este una dintre putinele marturii din Tarile Romane despre prima jumatate a secolului al-XIX-lea. Cu o familie scapatata, Teodor Varnav are parte de putina educatie (frecventeaza totusi scoala unui dascal grec, pe nume Panaioti,la Bucuresti, in 1813-1814), iar povestea vietii lui este una a stradaniilor neincetate de a-si face o situatie si a regretelor ca nu a avut parte de mai multa invatatura. E in acelasi timp o istorie foarte spumoasa, scrisa in limba timpului, din care nu lipsesc aventurile picaresti si oamenii din cele mai diverse medii.

 

„Prima carte de amintiri din literatura noastra.” (Laurentiu Faifer)

 

„Carticica aceasta este o lucrare de seama, din toate punctele de vedere, si autorul ei trebuie sa fie pus in rindul fruntasilor scriitorilor nostri de la inceputul veacului al XIX-lea.” (Artur Gorovei)

 

„Timp de zece ani, copilul Varnav face turul Moldovei, ajungind la un moment dat la Bucuresti, apoi la Sibiu, expediat, ca un colet, de la o ruda la alta. In aceste lungi peregrinari, Teodor Varnav, devenit adolescent, cunoaste si primele experiente amoroase. La Sibiu, este initiat in tainele amorului de catre bucatarita dascalului, angajat de protectorul sau, Lada, sa-l invete carte. Adultul Varnav este cuminte si harnic, povestind cu tristete cit de mult a pierdut din cauza lipsei unei invataturi sistemice... Amintirile lui Teodor Varnav sint fantastice, pline de umor si invataminte, scrise cu mult drag si pasiune.” (Constanta Vintila-Ghitulescu)

 

„Teodor Varnav, dintre toti memorialistii nostri, n-a fost numai primul in data, dar si intiiul si unicul care si-a marturisit fara rusine, dar si fara cinism, ca pe fapte ce nu trebuie ascunse, toate relele pe care de obicei autorii de amintiri le ascund: furturile, mici si mari, din copilarie si adolescenta, iar de la aceasta virsta tulbure, primele iubiri, fie chiar cele ancilare si consecintele lor, sanitare si penale, neplacute. Din acest punct de vedere Teodor Varnav imi aminteste, mutatis mutandis, de marele memorialist englez Samuel Pepys.” (Serban Cioculescu)