Georges Minois a demonstrat ca istoria nu este doar despre trecut, ci si despre prezent si viitor. Cunoasterea viitorului a fost o preocupare constanta a tuturor civilizatiilor. Desi universala, predictia a luat forme diferite de-a lungul istoriei omenirii: divinatia, profetia, astrologia, utopismul sau futurologia. Ea nu este neutra sau pasiva, ci corespunde unor intentii, dorinte sau temeri. Iar accentul se pune nu atat pe acuratete, cat pe rolul sau ca terapie sociala sau individuala si pe reflectarea sa in prezent. In acest sens, ea dezvaluie mentalitatea si cultura unei societati.

 

Este de apreciat finetea scriiturii, rigoarea argumentarii, observatia obiectiva care nu ia niciodata partea cuiva, ci pur si simplu intelege un fenomen uman si expune cheile acestuia. - The ARTchemists

 

Trebuie precizat inca de la bun inceput ca aceasta carte este un discurs stiintific axat pe cunoasterea istorica a tehnicilor, metodelor si procedeelor utilizate in toate epocile pentru a intelege mai bine si, pe cat posibil, pentru a incerca sa stapaneasca viitorul, adica evenimentele de peste cateva zile, luni sau chiar ani. - Parcerias Estrategicas

 

Viitorul este, asadar, un concept in continua schimbare, care trebuie evaluat si descoperit in mod constant. - Atelier des Futurs

De veacuri, predictia navigheaza intre aceste doua extreme contradictorii: citirea fara rost a unui viitor ineluctabil sau prevederea unui viitor care nu exista si trebuie inventat. Si intr-un caz, si in celalalt, predictia este o iluzie. Dar daca oamenii s-au incapatanat sa urmareasca acest scop inseamna ca viitorul are multiple functii, constiente ori inconstiente, legate de conditia umana. - Georges Minois

Traducere din limba franceza de Doru Mares.
 

Circumstantele erau intr-adevar favorabile ingrijorarii: intre anii 220 si 202 i.H. a avut loc Al Doilea Razboi Punic, in timpul caruia s-a desfasurat faimoasa expeditie a lui Hannibal. In 216 i.H. a avut loc dezastrul de la Cannae, cea mai catastrofala infrangere din intreaga istorie romana. Era pusa in pericol insasi existenta Romei. Fenomenele extraordinare se inmulteau, conform lui Titus Livius, dar procedeele clasice de interpretare a prevestirilor nu mai erau de ajuns. Epoca eminamente favorabila profetilor care exploatau credulitatea nascuta din frica. Oracole si predictii de toate felurile circulau si intretineau zvonurile, speculatiile, tulburarile. In 212 i.H., Senatul a reactionat, insarcinandu-l pe pretorul Aemilius sa stranga textele profetice si ritualurile divinatorii neoficiale sau de origine straina, pentru a le distruge. Gest simbolic: la Roma, viitorul nu era hotarat decat prin divinatie oficiala. Operatiunea a avut totusi un rezultat neprevazut. Dintre oracolele confiscate, doua au atras atentia Senatului. Atribuite unui anume prezicator Martius sau celor doi frati Marcii, profetizau infrangerea de la Cannae si recomandau celebrarea de jocuri inchinate lui Apollo. Senatorii, care nici ei nu erau la adapost de spaimele care pluteau in aer, s-au lasat impresionati de falsul grosolan, evident alcatuit dupa batalia de la Cannae si atribuit unui prezicator imaginar, al carui nume poate ca nu era altceva decat atributul ciocanitorii verzi, pasarea zeului Marte: Martius. Fapt e ca Senatul a considerat ca aceste texte - carmina marciana - sunt de origine divina si a ordonat pastrarea lor alaturi de culegerea de prevestiri sibilinice. Vedem astfel constituindu-se inceputul unei colectii oficiale de oracole in arhivele de stat, la care se putea recurge in caz de nevoiem. Cativa ani mai tarziu, in 205 i.H., ca urmare a unui fenomen extraordinar - ploi de pietre aceste oracole au recomandat introducerea cultului Marii Mame, de la Pessinonte, jucand astfel rolul calului troian pentru religiile straine de Roma."