Misiunea mea e sa-i trezesc pe oameni din somnul lor dintotdeauna, stiind totodata ca astfel comit o crima si ca ar fi de-o mie de ori mai bine sa-i las sa doarma mai departe, de vreme ce oricum, cand se trezesc, nu am nimic sa le propun. - Emil Cioran

 

Paris, Cartierul Latin, "intr-una din mansardele pamantului": istoria otravita a sfarsitului nostru de mileniu s-a petrecut in afara acestui spatiu nespus de modest, dar abia aici, sub acoperisul de pe strada Odeon 21, s-a nascut opera care avea sa devina constiinta nefericirii noastre. Autorul ei, un Nietzsche contemporan trecut pe la scoala moralistilor francezi, a fost pe rand considerat nihilistul veacului, the king of pessimists, scepticul de serviciu al unei lumi in declin. El insusi, la 20 de ani, se recomanda drept "specialist in problema mortii", iar mai tarziu ca "un strain pentru politie" – metecul prin excelenta –, "pentru Dumnezeu si pentru sine insusi". A cerut sa i se "finanteze insomniile", obligandu-se in schimb sa ne destrame orice iluzie si sa pastreze pentru noi, nealterata, memoria neantului. - Gabriel Liiceanu