#1 Bestseller international

Ilustratii de Lisk Feng

Cand te iubesti mai intai pe tine, lumea incepe sa te gaseasca demn de a fi iubit. Multi dintre noi reactioneaza la presiunile vietii inchizandu se in ei si ignorand problemele, ceea ce uneori are ca rezultat anxietatea sau depresia. Altii decid sa munceasca mai mult la birou, la scoala sau acasa, sperand ca asta ii va face mai fericiti pe ei si pe oamenii pe care ii iubesc. Dar oare nu este de ajuns sa fii tu insuti? In aceasta minunata urmare a bestsellerului international Opreste-te putin si priveste in jur, calugarul budist Haemin Sunim ne prezinta arta de a avea grija de tine insuti, argumentand ca poti avea relatii implinite si pline de compasiune cu cei din jurul tau doar acceptandu-te asa cum esti, cu toate calitatile si defectele tale. 

 

Iubire pentru lucrurile imperfecte iti va cuceri atat ochii, cat si inima, ajutandu-te sa inveti sa te iubesti pe tine, sa-ti iubesti viata si pe toti cei care fac parte din ea. 

 

Cu siguranta ca lumii in care traim i-ar prinde bine mai multa iubire, mai multa compasiune si mai multa intelepciune. Haemin Sunim ne arata cum sa le cultivam pe toate trei si sa gasim frumusetea in cele mai imperfecte lucruri - inclusiv in noi insine. - Susan Cain, autoarea bestsellerului New York Times Quiet
 

Fragment din volumul "Iubire pentru lucruri imperfecte" de Haemin Sunim:

"UNUL DINTRE MOTIVELE pentru care iertarea este atat de grea este ca inima noastra nu asculta de minte. Nu stim cum sa le conectam. Uneori incercam sa reprimam furia si ura, sperand ca vor disparea, dar ele revin mereu. Interesant totusi ca exact acele sentimente de ura si furie functioneaza ca un canal esential prin care decizia mintii de a ierta ajunge la inima. In loc sa ne impotrivim sentimentelor noastre, ar trebui sa le onoram, permitandu-le sa se afle acolo, si sa asistam la modul in care energia lor se misca in interiorul nostru. Se manifesta printr-un chip imbujorat, tensiune musculara sau ritm accelerat al batailor inimii? Fara sa te identifici cu trairile, observa-le intr-un mod detasat, dar bland. Asemenea unei mame care isi priveste copilul, ne putem observa sentimentele cu atentie si compasiune.
Continuand sa facem acest lucru, ceva neasteptat se intampla. Asa cum se cojeste stratul unei cepe, asa incepe sa se dezvaluie si peisajul interior al sentimentelor noastre. In cazul meu, am reusit sa detectez o tristete profunda sub toata acea furie, apoi, privind si mai profund, cu si mai multa compasiune, am descoperit frica de singuratate si moarte direct sub tristete. Daca ne putem educa sa ne privim ranile emotionale cu curiozitate si compasiune, inima noastra impietrita va incepe in mod misterios sa se inmoaie.
Odata ce ne simtim inima deschizandu-se, ne putem indrepta privirea plina de compasiune catre cel care ne-a ranit. Incearca sa privesti in profunzime si sa-i intelegi durerea si suferinta. Daca ar fi fost fericit, este foarte putin probabil sa ne fi ranit in asa fel."