Cele zece povestiri ale acestei carti se situeaza la granita imperceptibila dintre viata si moarte, vis si realitate, amintire si vedenie. Personajele lor traiesc prietenia, iubirea, suferinta bolii, a despartirii sau a doliului cu o tulburatoare acceptare insotita de premonitii si de mesaje criptice. Iubiri, semne si minuni dintr-un nevazut magic rup valul realitatii patrunzand pe neasteptate in miezul vietii. Miscandu-se cu gratie in spatiu - Bucuresti, Oradea, Stockholm, New York, Barcelona - si in timp - din anii '50 pana in zilele noastre -, misterioasa autoare pasionata de arhitectura Kaya de Vos construieste lumi dupa lumi in cautarea unui spatiu armonios si ocrotitor al fericirii la care viseaza, impreuna cu ea, orice cititor.

 

 Imi place sa ascult. Povestile pe care le aud se inregistreaza undeva, in capul meu, si raman sa doarma acolo ani de-a randul. Apoi, candva, incep sa dea semne ca vor sa iasa din nou la lumina. Le visez, ma persecuta. Vor sa fie scrise. Asa s-a petrecut in 2020. Aveam proiecte in lucru, aveam santiere de urmarit, apoi, deodata, totul s-a oprit. Pentru mine, asta a insemnat un ragaz neasteptat in care am putut sa ma asez si sa scriu. Oricat de putin. In fiecare zi trebuia sa pun pe hartie macar un dialog, un portret al vreunui personaj, o scena simpla daca nu mai mult. Asa s-a construit aceasta carte cu povestiri stranii, ale caror intelesuri ambigue raman sa fie descifrate de cititor dupa puterea lui, cu sperantele si visele lui, cu optimismul si negurile lui. Dar asa se face ca povestirile vor arata, pentru fiecare, altfel. - Kaya de Vos