Dragi prieteni rozatori,
Aici, in Soricezia, pe Insula Soarecilor, toate cartile mele sunt bestselleruri! Dar cum, nu le cunoasteti? Sunt povesti amuzante, mai fragede ca mozarella, mai gustoase ca branza... povesti cu mustati, desigur, pe cuvantul lui Geronimo Stilton!
Fragment din povestire:
„Am hotarat sa-mi fac de lucru:
1. Am cules frunze de bananier si le-am impletit, obtinand astfel acoperisul unei colibe.
2. Inauntru am construit un fel de pat din frunze si ramuri uscate.
3. In chip de masa am tarat inauntru un bolovan de granit cenusiu, apoi un altul mai mic drept scaun.
Ca sa-mi refac fortele, m-am intins sa trag un pui de somn pe noul meu pat si am mancat o banana. Apoi am continuat...
4. Am strans crengi si le-am facut manunchi, punandu-le in fata colibei.
5. Mi-am scos ochelarii si, cu o lentila, am concentrat razele de soare pe o frunza uscata.
6. Mi-a trebuit multa, foarte multa rabdare, dar, in cele din urma, din frunza a iesit un firicel de fum si... a luat foc!
Am aprins focul, adaugand crengi, una cate una. De la ramuri mai mici am trecut la cele mai groase, pana ce focul s-a intetit.
Apoi m-am indreptat spre stanci...
7. Am inceput sa caut moluste sub stancile de la malul marii. Am cules raci, scoici, melci si stridii.
8. Le-am pus pe toate pe o piatra aproape de foc.
9. Cand au fost coapte, le-am mancat.
Miam, miam, ce bune au fost!
M-am dus sa rna culc pe patul meu din frunze de bananier. Pe mica fereastra a colibei am vazut cerul fara nori si marea care stralucea in lumina lunii.
Cine stie cand voi fi salvat... si daca voi fi salvat!
Pentru o clipa mi-am simtit inima plina de deznadejde, apoi mi-am repetat cu voce tare:
- Nu te lasa... nu te lasa... nu te lasa...”