Viata Sfintei Iuliana e mai mult decat un roman de dragoste. Si de ce n-ar fi? Doar orice viata este o poveste de dragoste, care urca si coboara mai multe trepte, se poate deschide catre marea Dragoste ce le cuprinde si da sens tuturor celorlalte sau, dimpotriva, se inchide in sine, ratacind in labirintul unui ego iubitor doar de sine, si devenind idol, monstrul care se devoreaza pe sine. Fie­care viata este, asadar, o poveste de dragoste, implinita sau nu, constientizata sau nu, cu happy-end sau nu.

Dragostea Iulianei pentru Mirele ceresc este izvorul din care se adapa toate celelalte – cu atat mai mult dra­­­gostea pentru logodnicul ei, pe care vrea sa-l faca partas marii Dragoste, singura adevarata si nesupusa efe­me­ritatii. Mirele pa­man­tesc insa, prada unui eros na­val­nic, nu poate primi, nici intelege dragostea iubitei sale pentru Mirele ceresc.
 

Atunci erosul lui navalnic se preschimba intr-un thanatos sangeros. Daca vreti, acest roman este un Quo vadis fara un happy-end in plan omenesc, dar cu unul vesnic fericit in plan dumnezeiesc. - Tatiana Petrache