Izme, pizme, eroizme e o antologie. Scrisa, gandita, spoita si incalcita de prin 2000 si-un pic, usor roasa pe margini dar inca buna de purtat. Sunt cuvinte pictate, ganduri pane, idei blocate-n lifturi sau sterilizate-n prea multele cafele ficatii la culoare, sunt sine de tramvai care duc (posibil) spre depouri care stau sa se faca una cu pamantul, bunul pamant de la care am furat fara scrupule mai tot ce am scris in toti acesti ani.

 

Izmele sunt poezii cu miros, sau miros, cum spunea strabunica-mea acum trei vieti in urma. Nu de parfum, nu de flori, dar de fapte, caci faptele miros mai tare decat otetul daca ai nas sa le adulmeci.
Pizmele sunt poezii eterogene, inspirate din viata celorlalti, intotdeauna mai frumoasa decat a mea, intotdeauna gata sa ma piarda cu un sarut trufas, privator de oxigen.
Eroizmele incearca a fi extrovertirile mele, din ce in ce mai rare, din ce in ce mai dependente de chimia interioara si exterioara (nu mai am, sunt sarac, nu mai dau la nimeni).

Toate trei suntem noi. - Radu Boeru