Patru prietene. Un legamant. Cineva insa ascunde adevarul. Un nou thriller semnat de scriitoarea-fenomen Ruth Ware. 

Mesajul vine in orele tarzii ale noptii. Doar patru cuvinte: Am nevoie de voi. Isa lasa totul, isi ia fetita de cateva luni in brate si se indreapta spre Salten. Si-a petrecut cele mai importante zile din viata ei in internatul construit in acel tinut mlastinos, zile a caror amintire inca o bantuie. In scoala, Isa si cele trei prietene ale ei jucau adesea Jocul Minciunii, convingandu-i pe oameni de cele mai scandaloase povesti. Acum, dupa saptesprezece ani de secrete, ceva ingrozitor a fost descoperit pe plaja. Ceva care o va aduce pe Isa fata in fata cu propriul trecut si cu cele trei femei pe care nu le-a vazut de ani de zile, dar pe care nu le-a uitat niciodata…

 

Un thriller incisiv. Iti da fiori si in acelasi timp te atrage irezistibil. (Sunday Mirror)

Teribil, captivant, ingenios. (Daily Express)

Taios si provocator. (Independent)

Iti da o senzatie puternica de claustrofobie. (Sunday Times)

Ruth Ware a crescut in Sussex, pe coasta sudica a Angliei. A avut meserii dintre cele mai diverse: a fost chelnerita, librar, profesoara de engleza si ofiter de presa. Acum locuieste langa Brighton impreuna cu familia. Drepturile de ecranizare pentru televiziune a romanului Jocul minciunii au fost cumparate de Entertainment One in parteneriat cu Gotham Group.

 

    — Mai e loc pentru inca trei? a intrebat tatal vesel, deschizand usa si lasandu-i pe toti sa dea buzna inauntru, trantind usa dupa ei.

    Compartimentul, si asa mic, a devenit deodata neincapator.

    — Imi pare rau, a zis Thea si chiar parea ca regreta in mod autentic, ne-ar placea sa va primim, dar prietena noastra aici de fata, a zis ea si a aratat spre mine, a primit o permisiune de iesire din inchisoare de o zi si parte din intelegere este sa nu aiba niciun fel de contact cu minorii. Decizia curtii a pus accentul anume pe acest aspect.

    Barbatul a inceput sa clipeasca des, iar nevestei i-a scapat un ras nervos si scurt. Baiatul nu asculta, era prea preocupat sa culeaga bucati de ciocolata de pe tricou.

    — La copil ne gandim in primul rand, a zis Thea serios. Ca sa nu mai zic si de faptul ca Ariadne chiar nu vrea sa se intoarca la scoala de corectie.

    — Alaturi e un compartiment gol, a zis Kate, iar eu mi-am dat seama ca incerca din rasputeri sa nu rada. S-a ridicat si a deschis usa spre coridor. Imi pare rau. Nu vrem sa va deranjam. Dar cred ca, pentru binele tuturor, cel mai bine e sa plecati.

    Barbatul ne-a aruncat o privire banuitoare si apoi le-a facut loc nevestei si baietelului sa iasa in coridor. 

    N-au iesit bine, ca Thea a si inceput sa pufneasca pe nas, abia asteptand sa se inchida usa compartimentului, dar Kate dadea din cap nemultumita.

    — Nu primesti niciun punct pentru asta, a zis ea. Chipul ei se chinuia sa ascunda chicotele de ras pe care si le suprima. Nu te-au crezut, a zis ea.

    — Ei, hai! Thea a scos o tigara din pachetul pe care il tinea in buzunarul sacoului si a aprins-o, tragand adanc in piept, sfidand semnul de pe geam care zicea: „Fumatul interzis." Au plecat, nu-i asa?

    — Dar, dar asta numai pentru ca au crezut ca esti nebuna de legat. Nu se pune.

    — Asta e... un joc la voi? am intrebat eu, nesigura.

    A urmat o pauza lunga. Thea si Kate s-au uitat una la cealalta si am vazut din nou acea comunicare muta dintre ele, ca un curent electric curgand de la una la alta, ca si cum s-ar fi hotarat ce sa raspunda. Apoi Kate a zambit, un zambet discret, tainic, s-a aplecat in fata, spre spatiul dintre cele doua banchete, atat de aproape, ca ii vedeam darele intunecate din ochii albastri-cenusii.

    — Nu e un joc oarecare, a spus ea. Este Jocul cu J mare. Este Jocul Minciunii.”