"Modul de organizare a tinerilor in institutia „juniei" se regaseste in toate satele din Transilvania si Bucovina, prin cetele de feciori [...]
Lucrarea de fata a supus atentiei atat caracterul militar al obiceiului, cat si cel ritualic si mai ales legarea acestuia de spatiul „mioritic" al Scheiului. Ca orice ritual si acesta poate fi definit ca „o suita de gesturi, raspunzand unor nevoi esentiale, gesturi ce trebuie sa fie executate, potrivit cu o anumita euritmie". Intre manifestarile lor, care anunta apartenenta si ascendenta dintr-un vechi ritual, amintim: hora, masa, buzduganul. Existenta crucilor (troitelor) pe inaltimi coincide cu urcarea Junilor pe inaltimi, nu doar pentru a se inchina aici, ci pentru a juca hora, a trage din surla sau a arunca si mai sus buzduganul. Intregul ceremonial sugereaza o evidenta algoritmizare a gesturilor, impunandu-le acestora o semnificatie deosebita.
Desigur ca obiceiul conserva cadrele unei societati arhaice, a caror utilizare duce la dobandirea starii de initiat intr-un mister al vietii si al mortii: este un mister al trecerii dinspre o stare definita prin ritualul de initiere, de depasire a profanului spre o stare de includere deplina in colectivitatea obstii. Situatia Junelui este una de tranzitie spre o pozitionare in determinanti sociali, umani, economici si religiosi ai societatii." (fragment din "Epilog")