Ion Creanga (n. 1 martie 1837, Humulesti, jud. Neamtului - d. 31 decembrie 1889, Iasi) a fost un scriitor roman. Recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si povestirilor sale, Ion Creanga este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii romane mai ales datorita operei sale autobiografice Amintiri din copilarie. Data nasterii lui Creanga este incerta. El insusi afirma in Fragment de biografie ca s-ar fi nascut la 1 martie 1837. O alta varianta o reprezinta data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici de nou-nascuti din Humulesti. Creanga a mai avut inca sapte frati si surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii trei au murit in copilarie, iar Zahei, Maria si Ileana in 1919. Tineretea lui Creanga este bine cunoscuta publicului larg prin prisma operei sale capitale "Amintiri din copilarie". In 1847 incepe scoala de pe linga biserica din satul natal. Fiu de taran, este pregatit mai intai de dascalul din sat, dupa care mama sa il incredinteaza bunicului matern. In 1853 este inscris la scoala Domneasca de la Tirgu Neamt sub numele stefanescu Ion, unde il are ca profesor pe parintele Isaia Teodorescu. Dupa dorinta mamei, care voia sa-l faca preot, este inscris la scoala catihetica din Falticeni. Aici apare sub numele de Ion Creanga, nume pe care l-a pastrat tot restul vietii. Dupa desfiintarea scolii din Falticeni, este silit sa plece la Iasi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. S-a despartit cu greu de viata taraneasca, dupa cum marturiseste in Amintiri. La 19 decembrie 1860 se naste fiul sau Constantin. In 1864, Creanga intra la scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta il aprecia foarte mult si l-a numit invatator la scoala primara nr. 1 din Iasi. Dupa ce timp de 12 ani este dascal si diacon la diferite biserici din Iasi, este exclus definitiv din randurile clerului, deoarece si-a parasit nevasta, a tras cu pusca in ciorile care murdareau Biserica Golia si s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. Dedica din ce in ce mai mult timp literaturii si muncii de elaborare a manualelor scolare. In anul 1867 apare primul abecedar conceput de Ion Creanga, intitulat Metoda noua de scriere si citire. In 1871 apare in Columna lui Traian articolul Misiunea preotului la sate, semnat de preotul Ion Creanga. In acelasi an este exclus din randurile bisericii, fiind acuzat de a fi frecventat teatrul. Publica acum un manual de citire intitulat invatatorul copiilor, unde insereaza trei povestiri: Acul si barosul , Prostia omeneasca si Inul si camesa. Un an mai tirziu este exclus si din invatamint si, in ciuda plangerilor si protestelor sale, situatia ramane aceeasi. Isi castiga existenta ca mandatar al unui debit de tutun. In 1873 se incheie procesul sau de divort, copilul sau de 12 ani fiindu-i dat in ingrijire. A cautat o casa in care sa se mute, alegand o locuinta in mahalaua Ticau. In aceasta perioada il cunoaste pe Mihai Eminescu, atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui, cu care se imprieteneste. La indemnul lui Eminescu frecventeaza societatea Junimea, unde citeste din scrierile sale. In cadrul revistei Convorbiri literare publica "Soacra cu trei nurori" si "Capra cu 3 iezi". Intre 1875 si 1883, la indemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale. La 1878 , pentru activitatea sa didactica, este decorat cu ordinul Bene-merenti. Publica basmul "Ivan Turbinca". Cativa ani mai tirziu a fost bolnav de epilepsie si a suferit foarte mult la aflarea bolii si apoi a decesului lui Eminescu, si al Veronicai Micle. Ion Creanga calatoreste la Slanicul Moldovei pentru a-si ingriji sanatatea, il viziteaza pe Mihai Eminescu la Manastirea Neamtului. Horia Creanga, nepotul povestitorului, este considerat cel mai important arhitect al perioadei interbelice. In capitala a proiectat peste 70 de imobile. Unele insa au fost schimbate de-a lungul timpului, astfel ca nici specialistii nu mai recunosc stilul marelui arhitect scolit la Paris. Umorul lui Creanga este insusi umorul vietii, al acestui fenomen organic, in care durerea si bucuria, raul si binele, prostia si inteligenta, umbra si lumina se imbratiseaza alternativ, ca s-o exprime in toata realitatea. La 31 decembrie 1889 se stinge din viata in urma unui atac cerebral. Ion Creanga este inmormintat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iasi. "In Ion Creanga vedem astazi pe primul romancier al literaturii noastre, pe primul creator de epos, nu in timpul istorico-literar, ci intr-o durata spirituala, fiindca romanul lui Filimon anticipeaza cu doua decenii Amintirile." Pompiliu Constantinescu