Catre vest, privelistea era pitoreasca: rosul stancilor topindu-se cu cerul, zmee inalte zburand deasupra parcului rustic, verdele bogat al campurilor din apropiere, galbenul pastelat al nisipului. In lumina soarelui, terenurile mlastinoase din departare se zareau intunecate si sterpe, dar si acolo se putea gasi culoare. Mii de floricele erau imbobocite, formand o ceata roz, care parea ca pluteste in aerul de deasupra mlastinilor.

Catre est, peisajul era altul.

Aici culorile erau dure si primitive: griul rece al prundisului, vesnicul maroniu al zonelor noroioase, si dincolo de ele, intunericul diform al padurii, un hatis lipsit de lumina, cu pamant rosiatic inchis la culoare si verde crud. In lumina soarelui, acestea straluceau intr-un mod ciudat, emitand o lumina mohorata, care facea aerul sa nu se mai miste. Pareau aproape inofensive. Si de aceea sunt atat de periculoase. Pentru naivi, reprezinta doar o intindere vasta de noroi maro si lipicios. Probabil, ceva ce trebuie evitat. Ceva cam neplacut... cam murdar. Dar sunt mai mult decat atat - sunt mortale. Un picior pus intr-un loc gresit si trupul se va scufunda in adancimile imbacsite, pentru totdeauna. 

Deefer isi freca nasul de piciorul meu si scheuna.
- E in regula, baiete, am spus. Plecam. 

Ne-am indreptat catre Point si apoi l-am inconjurat pana am ajuns la micul golf care se afla dincolo de pamanturile noroioase. Golful se inalta domol catre un banc 

imens de nisip presarat cu tot felul de aluviuni, iar dincolo de el, malul este marginit de un sir de dare de namol, care, inainte de a ne conduce intr-un sfarsit catre podul de peste rau, se serpuieste printre dune si tot felul de plante de mlastina."