In 19 februarie am fost martorul unui regal muzical, poetic si oratoric derulat in rotonda Ateneului Roman. Templul culturii nationale si universale a gazduit concertul aniversar al lui Grigore Lese, cu ocazia implinirii varstei de 65 de ani. Doua ceasuri de muzica fusion, care a ingemanat sonoritatile horelor cu muzica lui Bach, cantece de bejanie cu pricesne, melosul patriotic cu doine si lirica de dragoste.

La prima vedere pare ceva aiuritor, dar nu e nici pe departe asa! Muzicianul din Tara Lapusului a atins o maturitate artistica deplina, care ii permite astfel de acrobatii sonore, astfel de volute armonice si suprapuneri stilistice perfect congruente. Urmarindu‑i evolutia scenica si monitorizand reactia entuziasta a publicului, constati ca geniul nostru creator s‑a descarcat firesc in astfel de efluvii sonore, cu nimic mai prejos fata de alte creatii planetare celebre. Muzica lui Lese atinge stratul abisal al fiintei umane tocmai cu arta lui arhetipala, cu modulatiile unei voci care vindeca sufletul si cu forta unui lemn gaurit, dar manuit cu maiestrie – fluierul sau. Un adevarat Peter Pan, un „vrajitor” de multimi dispuse sa‑l urmeze in aceste imersiuni sonore, in acest experiment de tamaduire prin cantec si de redescoperire a eului profund. E o muzica iconica, daca mi se permite aceasta afirmatie, caci ne pune in fata chipul cel din eternitate al omului, suprapus peste cel al divinitatii. Lese doxologeste in maniera proprie, aduce lauda Creatorului prin creatie proprie, ca unul care se straduieste sa lucreze si chipul si asemanarea cu El.

Momentul de gingasie maxima a fost atins de gestul Episcopului Iustin al Maramuresului si Satmarului, care i‑a inmanat artistului cea mai inalta distinctie a eparhiei sale: Crucea Voievodala pentru, citez, „un voievod al doinelor!”. Ei bine, acest gest a declansat un moment de gratie, maestrul cantand, asa cum numai el stie, binecunoscuta priceasca „O, Maicuta sfanta”. Nu sunt crestin din Ardeal, nu am crescut cu pricesne, insa am vazut cum pana si boltile Ateneului au plans…

La iesire, am comentat cu Preasfintitul Iustin evenimentul, spunandu‑ica flautul lui Ion Bogdan Stefanescu (prim flautist al Filarmonicii „George Enescu”) valoreaza peste 80 de mii de euro, iar fluierul lui Grigore Lese vreo cinci lei. „Da, dar conteaza si cine e la capatul fluierului…!”, mi‑a raspuns, hatru, ierarhul. Chiar asa, oare ce valoare are Lese asta al nostru? - Razvan Bucuroiu