Autoarea isi fundamenteaza punctul de plecare pe o afirmatie care subliniaza de la bun inceput relatia inseparabila a fenomenului teatral cu societatea: "Numeroase articole, precum si carti contemporane de specialitate [...] ce vorbesc despre importanta teatrului pentru comunitate enumera, printre calitatile esentiale ale pieselor si ale spectacolelor, faptul ca ele insufla sentimentul de apartenenta, dezvolta mecanisme de gestionare a emotiilor, integreaza si faciliteaza acceptarea grupurilor minoritare si cultiva respectul si toleranta". Toate cele mentionate mai sus sunt si trasaturi ale scrierilor dramatice ale lui Dea Loher, pe care Diana Cojocaru le identifica si le analizeaza. "Ceea ce valideaza statutul de mediator cultural este faptul ca scrierile sale pot fi interpretate in diferite chei ce corespund nevoilor unei categorii vaste de public, regizori, cititori, critici si adepti ai diferitelor teorii sociale. De la arte vizuale la politicile de gen, de la noi forme de feminism la teatru politic, creatiile loheriene ofera repere si micro radiografii ale unei lumi intr-o continua schimbare, dar a carei nevoie de intelegere si de toleranta ramane statornica. Departe de a incerca sa ofere solutii, Loher prezinta fatete ale subiectelor actuale de interes public, considerand dramaturgia o unealta ce ofera alternative". Nu lipsesc generoasele ancorari teoretice - in teoriile postdramaticului, in cele de gen, in cele care vizeaza hibriditatea, in istoria artei (in special artele vizuale) sau, tangential, in sociologie si educatie culturala. - Daniela Silindean