Nu degeaba se plang batranii, asemenea frunzelor plopilor in amurg, ca Timpul este lipsit de suflet: nu cunoaste nici mila, nici alte sentimente. Unii spun ca nici chiar memorie n-are, pentru a se feri de amintiri pline de regrete! Da, Timpul este de-o duritate de neimaginat! Desi e moasa oricarei creaturi nascute in marele ocean al universului, tot Timpul este cel care le transforma pe toate in cenusa menita bailor purificatoare, savarsite cu sfintenie, chiar inainte de-a porni pe drumul vesniciei. Motivul este lesne de inteles: aceasta cenusa, produs al focului suferintei - traire atat de placuta Timpului! - detine puterea sfanta a fiecarui stramos sacrificat prin ardere. Insasi Viata este, din pacate, o victima a Timpului nemuritor; o ademeneste cu delicatete pentru ca, ulterior, s-o sacrifice in propriul beneficiu. 

Ilustratii alb-negru de Serban Andreescu.