Inca de cand era mica, Aza sufera de o boala de plamani, din cauza careia ii este tot mai greu sa respire. Doctorii ii dau medicamente sperand ca reusesc sa o mentina in viata. Cand Aza vede o corabie in cer, familia ei considera ca e vorba de un efect secundar al pastilelor. Dar Aza e sigura ca nu e o halucinatie. Poate sa auda pe cineva de pe vas strigandu-i numele. Doar cel mai bun prieten al ei, Jason, o crede. Jason, care intotdeauna a fost alaturi de ea si pentru care ea ar putea avea sentimente mai mult decat prietenesti. Dar inainte ca Aza sa se gandeasca mai bine la asta, ceva groaznic se intampla. Boala o doboara. Aza pleaca din aceasta lume. Si ajunge intr-alta: MAGONIA.
Deasupra norilor, pe taramul corabiilor, Aza nu mai este faptura slaba, pe moarte. In Magonia, ea poate sa respire pentru prima data. Mai mult, are o putere imensa, pe care o poate folosi pentru a schimba lumea. Caci Magonia si Pamantul sunt in pragul razboiului, iar soarta intregii omeniri sta in mainile Azei – inclusiv soarta baiatului pe care il iubeste. Incotro se va indrepta loialitatea ei?
Fragment din volum:
“{JASON}
E SOCATA. DAR NU ARE NEVOIE DECAT DE O CLIPA sa-si revina. Se uita la mine, alarmata, cu ochii stralucitori, si imi dau seama ca unul dintre ei are alta culoare. Avea lentile de contact. Una i-a cazut cand se uita la cer cu ochii in ploaie, iar acum un ochi e de culoarea cerului senin, culoarea ochilor lui Eli, iar celalalt e albastru-inchis. Are in mana un cutit, pe care il tine strans. Cutitul ala era la gatul meu.
Tremur de furie. Furia asta am tot tinut-o sub control multa vreme.
- Aza nu stie sa foloseasca transmisia manuala. Cand conduce, se opreste la toate stopurile si la toate semafoarele, pentru ca de fapt nu are carnet de conducere. Aza nu poarta blugi, Aza nu ar trece pe langa casa ei si pe langa Eli. Aza stie toate poemele lui E.E. Cummings. Si Aza Ray Boyle nu mi-ar spune niciodata ca ma iubeste, niciodata, nici intr-un milion de ani. Deci cine dracu' esti tu?
Deja stiu o parte. E cineva de sus.
Numai ca nu am vrut sa cred.
Am vrut-o inapoi.
Dar acum stiu.
“Corabia mamei ei.”
- Care corabie? Unde e?
- Sunt corabii peste tot, Jason Kerwin, zice ea si zambeste. Cerul e plin de ele. Presupun ca nu le poti vedea, nu-i asa? Presupun ca nu esti dintre cei norocosi. Dar apoi, mai nimeni de pe aici nu are norocul sa traiasca in Magonia.
- Cine esti tu?
- Vrei sa ma omori, Jason Kerwin? ma intreaba ea, aplecand capul si uitandu-se in acelasi timp la cer. Eu nu cred ca vrei s-o faci.
Se repede spre mine si ma prinde de mijloc. Ma lupt cu ea, ne rostogolim. E rapida si puternica si micuta. Sare pe spate, aterizeaza in picioare si se uita la mine de la treizeci de metri distanta."