La inceput toate povestile de dragoste par a fi pline de bucurie si nesfarsite, altfel nu am alege acea persoana, nu este asa? Dar cu timpul descoperim adevarata fata a oamenilor ce poate fi una placuta sau tocmai opusul. Si atunci ce putem sa facem? Incercam sa mai salvam ceva ce poate puteam evita de la inceput daca aveam putina rabdare, daca acordam timp detaliilor.

 

Dar uneori oamenii isi joaca prea bine rolul astfel incat nu putem observa decat dupa ce-si ating scopul care este de fapt caracterul acestora. Dupa ce cortina cade atunci, implicit, si mastile cad.

 

O maladie poate schimba tot ce se incerca a fi construit din rasputere. Nu poti schimba o persoana care este bolnava in adancul sufletului. Tot ce-ti ramane atunci este sa astepti linistit si sa speri ca atunci cand va cadea cortina toate personajele isi vor da mastile jos, iar viata va continua pe fagasul normal. O asteptare ce se poate dovedi a fi zadarnica. Doar ca atunci cand lupti singur si pentru persoana de alaturi nu poti avea rezultate pozitive. Desi munca este in zadar tu tot continui, cautand acea portita care ti-ar asigura finalul asteptat de tine.

 

Astfel, Mathis, un om linistit o intalneste pe Amelia ce ascunde niste secrete tumultoase. Din nefericire acesta afla prea tarziu. Incercand ani la rand sa o aduca pe calea cea buna descopera ca se pierde pe el, dar si mai dureros invata sa o suplineasca pe Amelia, desi aceasta este prezenta pentru fiica acestora dar doar fizic, mental fiind acaparata de lumea ei.

 

Uneori invatam prea tarziu ca este in van sa luptam atunci cand cealalta persoana nu se lasa ajutata.