Marile petreceri ale romanilor. Chefuri, zaiafeturi, praznice, baluri, soarele si chindii
Marile petreceri ale romanilor. Chefuri, zaiafeturi, praznice, baluri, soarele si chindii
Marile petreceri ale romanilor: mituri urbane, povesti de altadata, consemnari in presa si arhive orale - antologie de chefuri, zaiafeturi, praznice, baluri, soarele si chindii "ca in vremurile bune"
... A fost odata lumea carciumioarelor pitoresti, in care mititeii erau cand muiati in sampanie, cand stropiti cu bere de la butoi, si al gospodariilor oneste, in care masa luata in familie, duminica, era privita cu religiozitate. Un univers patriarhal in care oamenii stiau sa se bucure de viata, celebrandu-i valorile simple, dar perene. Totodata, aceasta era si lumea chefurilor boieresti strasnice, a balurilor protipendadei si a banchetelor sofisticate ale Casei Regale.
... A fost odata lumea carciumioarelor pitoresti, in care mititeii erau cand muiati in sampanie, cand stropiti cu bere de la butoi, si al gospodariilor oneste, in care masa luata in familie, duminica, era privita cu religiozitate. Un univers patriarhal in care oamenii stiau sa se bucure de viata, celebrandu-i valorile simple, dar perene. Totodata, aceasta era si lumea chefurilor boieresti strasnice, a balurilor protipendadei si a banchetelor sofisticate ale Casei Regale.
In jurul lui "a manca - mancare" vibra o intreaga cultura, nu doar culinara, pe care cel mai bine a descris-o Constantin Bacalbasa, autorul unui tom de referinta precum Dictatura Gastronomica (primele editii in 1934 si 1935).
Vechii Bucuresti, ca si intreaga Romanie, in fapt, erau un loc geometric al gustului, pasional, plin de temperament, in care emotiile se consuma intens, inclusiv la nivel culinar. Restaurantele, bodegile si bacaniile devin personaje importante ale vietii cotidiene, repere ale nivelului de civilizatie atins de Micul Paris contaminat de toate aromele balcanic-orientale, in care, la nivel istoric, s-au sedimentat, adesea haotic, influente de tot felul. Totul pare un cazan incins in care fierb ingrediente contradictorii, dar, finalmente, absolut savuroase. Permanent, cultura sa se nutreste dintr-un conflict interior constitutiv intre stratul popular-arhaic, al unui primitivism delicios, si cel deloc voalat, aspirational, de asumare a gastronomiei occidentale.
Un faimos enunt putea fi citit acum la propriu: Pohta ce-am pohtit...
PRP: 63.33 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
50.66Lei
50.66Lei
63.33 LeiPrimești 50 puncte
In stoc
Estimare livrare luni, 17 noiembrie - marti, 18 noiembrie
Descrierea produsului
Marile petreceri ale romanilor: mituri urbane, povesti de altadata, consemnari in presa si arhive orale - antologie de chefuri, zaiafeturi, praznice, baluri, soarele si chindii "ca in vremurile bune"
... A fost odata lumea carciumioarelor pitoresti, in care mititeii erau cand muiati in sampanie, cand stropiti cu bere de la butoi, si al gospodariilor oneste, in care masa luata in familie, duminica, era privita cu religiozitate. Un univers patriarhal in care oamenii stiau sa se bucure de viata, celebrandu-i valorile simple, dar perene. Totodata, aceasta era si lumea chefurilor boieresti strasnice, a balurilor protipendadei si a banchetelor sofisticate ale Casei Regale.
... A fost odata lumea carciumioarelor pitoresti, in care mititeii erau cand muiati in sampanie, cand stropiti cu bere de la butoi, si al gospodariilor oneste, in care masa luata in familie, duminica, era privita cu religiozitate. Un univers patriarhal in care oamenii stiau sa se bucure de viata, celebrandu-i valorile simple, dar perene. Totodata, aceasta era si lumea chefurilor boieresti strasnice, a balurilor protipendadei si a banchetelor sofisticate ale Casei Regale.
In jurul lui "a manca - mancare" vibra o intreaga cultura, nu doar culinara, pe care cel mai bine a descris-o Constantin Bacalbasa, autorul unui tom de referinta precum Dictatura Gastronomica (primele editii in 1934 si 1935).
Vechii Bucuresti, ca si intreaga Romanie, in fapt, erau un loc geometric al gustului, pasional, plin de temperament, in care emotiile se consuma intens, inclusiv la nivel culinar. Restaurantele, bodegile si bacaniile devin personaje importante ale vietii cotidiene, repere ale nivelului de civilizatie atins de Micul Paris contaminat de toate aromele balcanic-orientale, in care, la nivel istoric, s-au sedimentat, adesea haotic, influente de tot felul. Totul pare un cazan incins in care fierb ingrediente contradictorii, dar, finalmente, absolut savuroase. Permanent, cultura sa se nutreste dintr-un conflict interior constitutiv intre stratul popular-arhaic, al unui primitivism delicios, si cel deloc voalat, aspirational, de asumare a gastronomiei occidentale.
Un faimos enunt putea fi citit acum la propriu: Pohta ce-am pohtit...
Detaliile produsului
S-ar putea să-ți placă și
De același autor
Review-uri
Singur
19/08/2024 19:33
Achiziție verificată
Lucrarea prezinta aspecte din viata sociala a românilor de la sfârsitul sec.XVIII pâna la sfârsitul secolului XX, cu precadere din Bucuresti, despre care
un calator strain din sec. XIX afirma ca ,,are mai multe carciumi decât strazi". Petrecerile la care participau romanii sunt surprinse nu numai la hanurile, birturile sau restaurante renumite, dar si in casele boierilor sau ale oamenilor simplii. Aflam cum se petreceau altadata, Pastele, Craciunl si Revelionul, dar si alte sarbatori. Dintre savuroasele fresce ale unor localuri celebre, lipsesc poate referiri la circiuma preotului din Creta, din vecinatatea turnului Coltea, de unde a ramas expresia ,,beat crita", adica cel care se îmbata la popa cretanul, sau Hanul beiului Manuc din vecinatatea Curtii domnesti, ori în perioada mai recenta localuri familiale ca ,,Licurici" vis a vis de statuia lui Dinicu Golescu sau ,,Tismana" în apropierea Facultatii de drept, unde profesori si studenti veneau deseori, serviti fiind de chelnerul Aurica sau ascultind pe nea Petrica care întretinea, cintind la chitara, atmosfera pe la mese. Aici venea des pictorul Constantin Piliuta.
In rest, este o frumoasa poveste a origini mititeilor, a teraselor si cafenelor celebre de altadata, dar si fermecatoare randuri despre scritori, poeti, oameni politici sau actori. La prezentare facuta lui Pastorel Teodoreanu ar fi trebuit adaugata si epigrama care marca spiritul petrecaret al românilor, caci ,,pe Dunare de-ar curge vin/Ar fi un fluviu mai putin." O carte care merita citita nu numai în vacanta...
Arată mai mult
1 din 1 de rezultate
