headerdesktop  transpgratuit18aug

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

headermobile transpgratuit18aug

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Promotii popup img

TRANSPORT GRATUIT

la orice comanda!

2+1 gratis, promotii si noutati

Alege-ti preferatele!
Close

Melmoth

De (autor): Sarah Perry

4
(2 reviews)
Melmoth - Sarah Perry
Rasfoieste

Melmoth

De (autor): Sarah Perry

4
(2 reviews)
O capodopera a goticului postmodern! - The Guardian
 
Strabatand apele intunecate ale istoriei, Melmoth bantuie lumea de secole, iar acum vine spre noi in romanul cu care se intoarce Sarah Perry dupa succesul cu Sarpele din Essex. In biblioteca pragheza la care lucreaza Helen Franklin, Karel, un prieten, gaseste o scrisoare misterioasa. Confesiune si avertisment bizar, ea vorbeste despre Melmoth, personaj din basmele de odinioara. Ea hoinareste prin istorie, spune legenda, condamnandu-i la singuratate eterna pe cei care ii cad prada. Pentru Helen, pare pura fantezie. Si totusi, iat-o urmarita de cineva pe strazile din Praga, iar Karel dispare...
Fragment din cartea "Melmoth" de Sarah Perry:

"- Ti-a spus despre document... despre ea?
- Despre Melmoth? ii raspunde Helen.
Numele acela, rostit cu voce tare, o uluieste. E ca si cum as spune „Peter Pan", isi zice ea, si m-as astepta sa apard un baietel verde inaripat. (Dar, chiar si asa, prefera sa nu se uite - usa e incuiata, ferestrele sunt ferecate?)
- Melmoth. Doamne! A venit acasa cu dosarul asta imputit pe care i l-a lasat un batran nebun - i-am simtit mirosul din clipa in care a intrat cu el, o duhoare ca de animal, ca si cum pielea era putrezita - si totul s-a schimbat. Ah, sigur ca se schimbase deja, totul intre noi se schimbase, stii doar... Ai vazut si tu: sclipirea s-a stins odata cu mine.
Helen nu face ceea ce ar fi politicos: s-o contrazica, s-o aline, sa-i spuna ca iubirea lui Karel, admiratia lui, nu s-au stins in momentul in care iubita lui s-a prabusit cu capul in farfuria cu mancare si a devenit invalida. Pentru ca asa se intamplase, nu incapea nicio indoiala: afectiunea lui devenise chinuita, atenta, foarte grijulie - era un rol jucat cu multa constiinciozitate, insa avea limite. In schimb, Helen face ce a invatat-o mama ei: strange portelanul spart, ceaiul varsat si mai toarna cate o ceasca.
- Spune mai departe! o indeamna ea pe Thea.
- Nici nu-l mai vad. Face strict lucrurile pe care nu le poate evita - se intinde la rafturile la care nu pot eu sa ajung, ma poarta el pe brate cand nu ma tin mainile sa ma urc in cada, ba chiar ma si saruta. Uneori ma atinge aici, unde ma atingea pe vremuri.
Cu un gest comic, Thea arata spre locul in care gulerul de catifea al halatului ei coboara spre sani. 
- Nici macar un atac cerebral nu ma poate afecta in privinta asta, intelegi tu! Pe urma ma culca, dar imi aduc aminte ca am uitat sa iau un medicament sau ceva si il chem, ca sa ma scutesc de efortul si de durerea de a merge eu dupa pastile... Vai, Helen, cat de umilitor este, atata umilinta o sa ma omoare cu mult inainte de a ma ucide boala! Ma culca si e ca si cum de-abia dupa asta poate incepe sa traiasca, dupa ce si-a terminat treaba cu mine, dupa ce scapa de batrana bolnava. Pe urma sta treaz toata noaptea, isi citeste manuscrisele, ia notite, aduce acasa tot felul de carti si de scrisori. Uneori mai zice „Melmoth Martora ma priveste!". O transforma intr-o gluma de dragul meu. „Fiindca am fost baiat rau!" mai zice si izbucneste in ras. Dar nu e un secret ca noi, oamenii, radem cel mai mult atunci cand ne este cel mai frica.
Priveste-o cu atentie pe Helen: ceva se schimba. Pana in clipa aceasta, Melmoth avusese mai putina trecere decat povestile de adormit copiii, pentru ca era o idee atat de noua. Cenusareasa, Barba-Albastra, Peter Pen: pe acestea le avem cumva in sange, le acceptam fara ezitare. Insa Melmoth nu s-a bucurat de acest privilegiu, ci trebuie sa-si faca simtita prezenta cand patrunde in imaginatie: trebuie sa bata de trei ori la usa. Si acesta este momentul - in timp ce Thea isi reazema capul pe spatarul din piele al scaunului cu rotile, in timp ce undeva afara un barbat isi striga cainele - in care Helen aude, in sfarsit, bataile la usa si deschide, iar Melmoth paseste in incapere."
Citeste mai mult

2+1 gratis

transport gratuit

44.99Lei

Sau 4499 de puncte

!

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

In stoc

Stiai ca in luna august ai Ridicare Personala Gratuita, indiferent de optiunea selectata?
Ridicare Personala GRATUITA!

easybox / Ship&Go TOATA luna August!

Descrierea produsului

O capodopera a goticului postmodern! - The Guardian
 
Strabatand apele intunecate ale istoriei, Melmoth bantuie lumea de secole, iar acum vine spre noi in romanul cu care se intoarce Sarah Perry dupa succesul cu Sarpele din Essex. In biblioteca pragheza la care lucreaza Helen Franklin, Karel, un prieten, gaseste o scrisoare misterioasa. Confesiune si avertisment bizar, ea vorbeste despre Melmoth, personaj din basmele de odinioara. Ea hoinareste prin istorie, spune legenda, condamnandu-i la singuratate eterna pe cei care ii cad prada. Pentru Helen, pare pura fantezie. Si totusi, iat-o urmarita de cineva pe strazile din Praga, iar Karel dispare...
Fragment din cartea "Melmoth" de Sarah Perry:

"- Ti-a spus despre document... despre ea?
- Despre Melmoth? ii raspunde Helen.
Numele acela, rostit cu voce tare, o uluieste. E ca si cum as spune „Peter Pan", isi zice ea, si m-as astepta sa apard un baietel verde inaripat. (Dar, chiar si asa, prefera sa nu se uite - usa e incuiata, ferestrele sunt ferecate?)
- Melmoth. Doamne! A venit acasa cu dosarul asta imputit pe care i l-a lasat un batran nebun - i-am simtit mirosul din clipa in care a intrat cu el, o duhoare ca de animal, ca si cum pielea era putrezita - si totul s-a schimbat. Ah, sigur ca se schimbase deja, totul intre noi se schimbase, stii doar... Ai vazut si tu: sclipirea s-a stins odata cu mine.
Helen nu face ceea ce ar fi politicos: s-o contrazica, s-o aline, sa-i spuna ca iubirea lui Karel, admiratia lui, nu s-au stins in momentul in care iubita lui s-a prabusit cu capul in farfuria cu mancare si a devenit invalida. Pentru ca asa se intamplase, nu incapea nicio indoiala: afectiunea lui devenise chinuita, atenta, foarte grijulie - era un rol jucat cu multa constiinciozitate, insa avea limite. In schimb, Helen face ce a invatat-o mama ei: strange portelanul spart, ceaiul varsat si mai toarna cate o ceasca.
- Spune mai departe! o indeamna ea pe Thea.
- Nici nu-l mai vad. Face strict lucrurile pe care nu le poate evita - se intinde la rafturile la care nu pot eu sa ajung, ma poarta el pe brate cand nu ma tin mainile sa ma urc in cada, ba chiar ma si saruta. Uneori ma atinge aici, unde ma atingea pe vremuri.
Cu un gest comic, Thea arata spre locul in care gulerul de catifea al halatului ei coboara spre sani. 
- Nici macar un atac cerebral nu ma poate afecta in privinta asta, intelegi tu! Pe urma ma culca, dar imi aduc aminte ca am uitat sa iau un medicament sau ceva si il chem, ca sa ma scutesc de efortul si de durerea de a merge eu dupa pastile... Vai, Helen, cat de umilitor este, atata umilinta o sa ma omoare cu mult inainte de a ma ucide boala! Ma culca si e ca si cum de-abia dupa asta poate incepe sa traiasca, dupa ce si-a terminat treaba cu mine, dupa ce scapa de batrana bolnava. Pe urma sta treaz toata noaptea, isi citeste manuscrisele, ia notite, aduce acasa tot felul de carti si de scrisori. Uneori mai zice „Melmoth Martora ma priveste!". O transforma intr-o gluma de dragul meu. „Fiindca am fost baiat rau!" mai zice si izbucneste in ras. Dar nu e un secret ca noi, oamenii, radem cel mai mult atunci cand ne este cel mai frica.
Priveste-o cu atentie pe Helen: ceva se schimba. Pana in clipa aceasta, Melmoth avusese mai putina trecere decat povestile de adormit copiii, pentru ca era o idee atat de noua. Cenusareasa, Barba-Albastra, Peter Pen: pe acestea le avem cumva in sange, le acceptam fara ezitare. Insa Melmoth nu s-a bucurat de acest privilegiu, ci trebuie sa-si faca simtita prezenta cand patrunde in imaginatie: trebuie sa bata de trei ori la usa. Si acesta este momentul - in timp ce Thea isi reazema capul pe spatarul din piele al scaunului cu rotile, in timp ce undeva afara un barbat isi striga cainele - in care Helen aude, in sfarsit, bataile la usa si deschide, iar Melmoth paseste in incapere."
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Rating general al produsului

5 stele
0
4 stele
2
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

Scafaru Crina 27/06/2022 18:00
�� RATING: 4⭐ / 5⭐
�� Încep prin a vă spune că nu știam de legenda lui Melmoth până să citesc această carte, de aceea nu vă recomand să citiți seara din ea pentru că apoi aveți impresia că vă suflă în ceafă ��.
�� Genul cărți este unul gothic istoric. Avem prezentați în carte o serie de persoane care au luat contact cu Melmoth devenind tovarășii ei, sau refuzând-o. Ea apare acolo unde sunt comise atrocități, și astfel le oferă "criminalilor" tovărășie, pentru că ea se simte atât de singură. Pentru că Dumnezeu a blestemat-o la o veșnicie de singurătate în care trebuie să fie martoră la atrocitățile omenirii.
�� Întrebarea este, ce crimă a comis Helen cea singuratică, blândă și tăcută, ca Melmoth să îi de-a târcoale?
�� Și astfel suntem purtați prin istorie, prin perioada nazistă când gelozia unui băiat trimite în lagăr o familie de evrei, semnarea unui document rezultă cu un omor în masă, la care Melmoth Martora asistă și apoi le oferă tovărășie criminalilor, zicându-le: "Am venit la tine cu picioarele însângerate: cine crezi că te-ar mai putea dori așa? Ah, prietenul meu, dragul meu ... Ia-mă de mână! Sunt atât de singură!"
�� Trebuie să recunosc că autoarea e genială. Modul în care a încheiat cartea îți dă fiori pe șiră spinării. ����
�� V-o recomand cu drag. Chiar e ceva interesant de citit.
  • Like review icon 0
  • Add comments
Maria Simona 20/07/2020 00:52
Mi-a plăcut mult Șarpele din Essex, dar am detestat Melmoth. O poveste fără cap și coadă, în care intuiești cam ce-a vrut să facă autoarea, dar îți dai seama și cât de lamentabil a eșuat s-o facă. Prea mult mister, prea mult gotic, prea puțină semnificație în toate. Părerea mea e că ar mai fi trebuit s-o lase la dospit o lună, două și apoi s-o cizeleze și ar fi ieșit ceva mai bun.
  • Like review icon 0
  • Add comments

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one