Mersul lucrurilor
Mersul lucrurilor
In vartejul de imaginii din creuzetul rostirii launtrice cad si se amesteca alte voci, sumedenie, resturi de privelisti ale unei lumi delabrate, fragmente din osatura unor corpuri dezgolite, bolnave, pline de cicatrici, urme ale unor sensuri pierdute in poemele sale unde ai senzatia ca te pierzi uneori, inaintand ca printr-un labirint.
Fragment din cartea "Mersul lucrurilor" de Liviu Ioan Stoiciu
"Strabatand nemarginirea
Tamaduind toata boala si neputinta.
Daca te intorci, mergi inainte si dai peste tine. Nu mai
face nici un pas. Poate ajunge la o invoiala,
in sine, in particular... Acum ce
ti-a casunat pe mine? Se cearta singur. Nu mai fi
atat de amarat... Tot ce e bun ii e pus
la dispozitie, se simte in deplinatatea fortelor, in armonie.
Ar vrea sa se scoata din minte, sa nu mai sufere.
Ce rost mai are istoria lui? Cui face el jocul? E la mijloc
o "inferioritate biologica" – si sufera,
mai are de jucat vreun rol? Nesilit de nimeni...
Ca s-au implinit zilele. Daca se intoarce, merge inainte:
cum sa evite vlaguirea si lancezeala? Are
sufletul framantat, brazdat de rape, ii place sa intercaleze
nouri sau ceata in peisaj, parti vizibile ale
invizibilului, uneori se vede
zburand – de cate ori i se aduce la cunostinta sa se
intoarca, sa mearga inainte. Ce
aere pretentioase! Ce naiba am spus? Plimbarea pe jos o
sa-mi prinda bine. Isi aduce sigur aminte?
Daca se intoarce, merge inainte?
Se uita de departe la el, asezat la masa cu poezii -
fragila expresie a unei lumi care ne mai
face, inca, sa visam... In intreaga lui sinceritate si ravna.
Cum sa cuprinda si intunericul de deasupra? Il
lasa sa-si traiasca pe mai departe suferinta. Ici si colo au
crescut fapte si opere. Unele, sub
forma de imbolduri, altele din placerea de a distruge si
ultima farama de imbold. Domnule, nu te
poti nelinisti prea mult. Cauti un loc retras, comod si
plin de bucurii, unde sa te ascunzi si sa
eviti primejdia? Daca te intorci, mergi inainte si dai peste
tine, o iei de la capat, nota dominanta
la romani este neprevederea si nepasarea, care fac toate
lucrurile provizorii si efemere, spunea
Dumitru Draghicescu. Incat sa-ti poti permite sa fii
nefolositor. Asta e. Daca te intorci... Fie
ca a inteles acest lucru, fie
ca a inteles altceva. Strabatand nemarginirea."
21.15Lei
21.15Lei
Primești 21 puncte
In stoc
Comandă până la 14:00:
Estimare livrare luni, 8 decembrie
Descrierea produsului
In vartejul de imaginii din creuzetul rostirii launtrice cad si se amesteca alte voci, sumedenie, resturi de privelisti ale unei lumi delabrate, fragmente din osatura unor corpuri dezgolite, bolnave, pline de cicatrici, urme ale unor sensuri pierdute in poemele sale unde ai senzatia ca te pierzi uneori, inaintand ca printr-un labirint.
Fragment din cartea "Mersul lucrurilor" de Liviu Ioan Stoiciu
"Strabatand nemarginirea
Tamaduind toata boala si neputinta.
Daca te intorci, mergi inainte si dai peste tine. Nu mai
face nici un pas. Poate ajunge la o invoiala,
in sine, in particular... Acum ce
ti-a casunat pe mine? Se cearta singur. Nu mai fi
atat de amarat... Tot ce e bun ii e pus
la dispozitie, se simte in deplinatatea fortelor, in armonie.
Ar vrea sa se scoata din minte, sa nu mai sufere.
Ce rost mai are istoria lui? Cui face el jocul? E la mijloc
o "inferioritate biologica" – si sufera,
mai are de jucat vreun rol? Nesilit de nimeni...
Ca s-au implinit zilele. Daca se intoarce, merge inainte:
cum sa evite vlaguirea si lancezeala? Are
sufletul framantat, brazdat de rape, ii place sa intercaleze
nouri sau ceata in peisaj, parti vizibile ale
invizibilului, uneori se vede
zburand – de cate ori i se aduce la cunostinta sa se
intoarca, sa mearga inainte. Ce
aere pretentioase! Ce naiba am spus? Plimbarea pe jos o
sa-mi prinda bine. Isi aduce sigur aminte?
Daca se intoarce, merge inainte?
Se uita de departe la el, asezat la masa cu poezii -
fragila expresie a unei lumi care ne mai
face, inca, sa visam... In intreaga lui sinceritate si ravna.
Cum sa cuprinda si intunericul de deasupra? Il
lasa sa-si traiasca pe mai departe suferinta. Ici si colo au
crescut fapte si opere. Unele, sub
forma de imbolduri, altele din placerea de a distruge si
ultima farama de imbold. Domnule, nu te
poti nelinisti prea mult. Cauti un loc retras, comod si
plin de bucurii, unde sa te ascunzi si sa
eviti primejdia? Daca te intorci, mergi inainte si dai peste
tine, o iei de la capat, nota dominanta
la romani este neprevederea si nepasarea, care fac toate
lucrurile provizorii si efemere, spunea
Dumitru Draghicescu. Incat sa-ti poti permite sa fii
nefolositor. Asta e. Daca te intorci... Fie
ca a inteles acest lucru, fie
ca a inteles altceva. Strabatand nemarginirea."
Detaliile produsului
