Fragment din cartea "Mesaj de departe" de Nicholas Sparks:

"Theresa se trezi devreme, cum ii era obiceiul, si se ridica din pat sa priveasca pe fereastra. Soarele din Carolina de Nord lansa prisme aurii prin ceata zorilor, iar ea deschise usa balconului pentru a aerisi camera.
In baie, isi scoase pijamaua si incepu sa faca dus. Se gandea la cat de usor ii fusese sa ajunga acolo. Cu mai putin de patruzeci si opt de ore inainte statuse cu Deanna, studiind scrisorile, dand telefoane si cautandu-l pe Garrett. Odata ajunsa acasa vorbise cu Ella, care fusese iar de acord sa aiba grija de Harvey si sa ii preia corespondenta.
A doua zi se duse la biblioteca si citi despre scufundari. Parea sa fie un lucru logic sa faca asta. Anii ei de reporter o invatasera sa nu ia nimic de bun, sa faca un plan si sa se pregateasca cel mai bine pentru orice.
Planul pe care il facuse intr-un final era simplu. Avea sa mearga la Island Diving si sa se uite prin magazin, sperand sa il vada mai bine pe Garrett Blake. Daca se dovedea sa fie vreun barbat de saptezeci de ani sau un student de douazeci de ani, pur si simplu s-ar intoarce si ar pleca acasa. Dar daca instinctele ei se adevereau si se dovedea a fi cam de varsta ei, se decisese sa incerce sa vorbeasca cu el. Pentru asta se straduise sa afle ceva despre scufundari - dorea sa para ca stia ceva despre domeniu. Si probabil ca ar putea sa afle mai multe despre el daca ar putea sa-i vorbeasca despre ceva ce il interesa, fara sa trebuiasca sa ii spuna prea multe despre ea. Asa ar fi inteles si ea mai bine situatia.
Si dupa? Aceasta era partea de care nu prea era sigura. Nu voia sa ii spuna lui Garrett tot adevarul despre motivul vizitei ei - ar fi parut o nebunie. Buna, ti-am citit scrisorile catre Catherine si, stiind cat de mult ai iubit-o, m-am gandit si eu ca poate ai fi barbatul pe care l-am tot cautat. Nu, nici nu se punea problema, si nici cealalta optiune nu parea mai buna: Buna, sunt de la Boston Times si ti-am gasit scrisorile. Am putea sa scriem un articol despre tine? Nici asta nu suna bine. Si nici o alta idee care ii trecuse prin minte.
Dar nu venise pana aici doar ca sa renunte acum, in ciuda faptului ca nu stia ce sa spuna. In plus, asa cum zisese si Deanna, daca nu avea sa iasa nimic, urma sa se intoarca pur si simplu la Boston.
Iesi din dus, se sterse inainte sa se dea cu lotiune pe brate si picioare si isi puse o bluza alba cu maneci scurte, pantaloni scurti de blugi si o pereche de sandale albe. Voia sa para imbracata lejer, si reusise. Ce nu voia era sa nu iasa in evidenta din prima. Pana la urma, nu stia la ce sa se astepte si voia sa aiba ocazia sa evalueze situatia in ritmul ei, fara sa trebuiasca sa aiba de-a face cu altcineva.
Cand, in final, era gata sa plece, gasi cartea de telefoane, o rasfoi si isi nota pe o hartiuta adresa magazinului Island Diving. Dupa doua inspiratii si expiratii adanci, o lua pe hol in jos. Isi repeta din nou mantra Deannei.
Prima ei oprire era la un magazin de unde sa cumpere o harta cu Wilmington. Casierul ii dadu si indrumari cum sa ajunga, asa ca se descurca, in ciuda faptului ca Wilmington era mai mare decat isi imaginase. Strazile erau pline cu masini, in special cand trecea pe langa poduri care duceau spre insule de pe coasta. Kura Beach, Carolina Beach si Wrightsville Beach erau deservite de poduri care traversau dinspre oras, astfel ca intr-acolo parea sa se indrepte traficul.
Island Diving se afla in apropierea portului. Odata ce trecuse de oras, traficul se mai fluidizase putin, iar dupa ce ajunse pe strada unde avea nevoie, incetini masina si cauta magazinul."