Cum putem intelege sentimentul cronic de usoara deprimare, de slaba anxietate sau de indispozitie care nu pare a fi legat de nimic deosebit de traumatic pe care il traiesc unii dintre noi? Totul pare sa fi fost in regula - astfel de oameni pot sa marturiseasca faptul ca s-au simtit mai mult sau mai putin iubiti in cercul familiei lor de origine; ei isi pot recunoaste norocul de a avea parte de siguranta materiala si de succes personal; ei pot insista asupra faptului ca nu este nimic cu adevarat in neregula in vietile lor. In aceasta carte Margaret Crastnopol exploreaza ranile psihice micro-traumatice, subtile, care apar in interactiunile cu persoanele apropiate si care se acumuleaza si submineaza stima de sine a unei persoane, distorsionandu-i caracterul si influentandu-i relatiile cu ceilalti si identifica anumite tipare de relationare care duc la sapte tipuri de micro-traume relationale. Bogata in ilustrari clinice, cartea poate fi utila studentilor, psihologilor, psihiatrilor, terapeutilor si tuturor celor care incearca sa inteleaga modul in care se desfasoara aceste procese distructive si cum pot fi oprite si inlocuite de moduri mai sanatoase de interactiune.

 

Margaret Crastnopol este psihanalist, formator si supervizor in cadrul Seattle Psychoanalytic Society, Institute of Contemporary Psychoanalysis, Los Angeles, si William Alanson White Institute of Psychiatry, Psychoanalysis & Psychology. A scris numeroase articole despre subiectivitatea analistului si pacientului, despre problemele privind atasamentul si despre diferite tipuri de micro-traume.

Experienta micro-traumatica este, prin definitie, ceva ce se desfasoara cu subtilitate si, astfel, impactul sau ramane neexprimat, disociat sau reprimat. Pentru ca nu a vazut lovitura venind si nu a inregistrat impactul complet al acesteia, persoana nu s-a aparat in mod adecvat. Ea nu a facut nici pasii reparatori sau protectivi care ar fi putut sa aline rana si consecintele ei imediate sau sa impiedice eventualele reaparitii. Asa ca raul produs se acumuleaza, iar rezultatul este o deformare a sentimentului binelui, eficientei sau unitatii. - Margaret Crastnopol
 

Victimele micro-traumei nu sunt, desigur, intotdeauna constiente de aceasta, stiind cat de greu de observat sunt masinatiile ei. Dar cei ce sunt constienti sunt adesea stapaniti de dorinta de a-i convinge pe altii in privinta raului nevazut care li s-a facut. Cel afectat de tratamentul micro-traumatic poate povesti experienta nefericita la nesfarsit pentru a clarifica natura ranii si, de asemenea, ca o forma de catharsis. Si totusi, a repeta povestile despre comportamentul agresiv poate sa nu reuseasca sa atenueze groaza interioara ca sentimentele persoanei nu sunt valide, ca aceasta exagereaza, ca propria rautate sau slabiciune este cumva de vina. - Margaret Crastnopol