Lucrarea reprezintă un demers util și necesar pentru a oferi o analiză de ansamblu, verticală și orizontală, a întregului complex de instituții juridice și statale implicate în procesul de asigurare a practicii judiciare unitare.

 

Autorul prezintă doctrina relevantă în materia procedurii civile sub aspectul mijloacelor de asigurare a practicii judiciare unitare reglementate în legislație, precum și al principiilor care fundamentează aceste mijloace, analizând critic reglementarea actuală, prin cercetarea coordonată a literaturii juridice relevante. În plus, cadrul este extins asupra întregului sistem de justiție (competențe legale, autoritatea hotărârilor pronunțate și efectele acestora, pregătirea profesională a magistraților și profesioniștilor implicați direct în actul de justiție etc.), în scopul de a contribui masiv la îmbunătățirea activității judiciare și la optimizarea actului de justiție.

 

Practica judiciară a fost valorificată în cadrul lucrării, fie pentru a exemplifica condiții ori lacune ale mecanismelor actuale, fie pentru a justifica propunerile de intervenție legislativă.

 

Idealul ideii din lucrare este existența unei practici judiciare unitare în toate cazurile care prezintă similitudini, astfel încât orice persoană interesată să poată anticipa deznodământul demersului juridic întreprins prin raportare la litigii asemănătoare, anticipare de natură să ofere siguranța unei așteptări legitime și să fundamenteze decizia de demarare propriu-zisă a demersului respectiv.

 

Un astfel de demers poate oferi profesioniștilor dreptului o nouă perspectivă asupra problemei analizate și poate constitui un nou început în încercarea de a atinge dezideratul practicii unitare, cu atât mai mult cu cât acest deziderat a constituit un argument al procesului de reformă a legislației procesuale civile, așa cum reiese din tezele prealabile ale noului Cod de procedură civilă.