"Acum 72 de ani, o adolescenta, eleva de pension a infiintat acest caiet, care a devenit, cu timpul, un maldar de caiete, la care femeia de azi, cu parul carunt, poate privi cu condescendenta, chiar cu o vaga jena, dar nu si-l poate lua inapoi. Jurnalul acesta a trait varstele si zguduirile de care a avut parte cea care l-a scris, a parcurs etapele maturizarii personajului, incercand sa se maturizeze simultan si nereusind decat intr-o mica masura. El a fost iscat si a inceput sa existe sub pana cruda a unei scolarite, care multe nu stia, care a aflat, pe propria-i piele, ce pret are nestiinta si cum conlucreaza ea, perfect, cu nenorocul. Persecutii, sange, tortura, sperante, razboi, arestarii, violenta, violuri, candoare, iubire… in streang. Varstele personajului sunt si varstele acestui jurnal si nodurile, smuciturile si rasucirile care i-au marcat viata Mariei Suru au devenit, inerent, captura pentru pagina scrisa. Unii memorialisti si-au alcatuit memoriile la batranete, culegand si alegand. Maria Suru a scris in timp real. Este ca un jurnal de front si, tot ca un astfel de jurnal, el este unilateral, segmential, incomplet, inegal, partinitor, captivant si, cateodata, halucinant. Are insa o caracteristica de pret: nu poate fi rescris. Nu poate fi modificat, cerneala lui nu se mai sterge."