Din literatura pana in psihologie, de la inceputul vietii pana in ultimele clipe, mama este o piatra de temelie si o borna de demarcatie, un spatiu intim si vital care ne moduleaza existenta si ne determina personalitatea si atitudinea in fata realitatii. Exista nenumarate tipologii ale mamei tocmai deoarece coaguleaza un teritoriu inepuizabil  in sumedenia sa de nuante. Cu aceste nuante se joaca si Gelu Diaconu in aceasta carte surprinzatoare si seducatoare, developand cu minutiozitate ipostaze ale feminitatii, ale posesiei si dependentei, ale razvratirii, ale iubirii si chiar ale refuzului, durerii si neputintei. Personajul care traverseaza acest poem simfonic nu este o anume mama, ci reprezinta ideea de mama, cea care voluntar sau involuntar ne insoteste peste tot. Cat despre stil, este una dintre cele mai frumoase carti pe care le-am citit in ultima vreme. - Cosmin Perta