Ce anume declanseaza atitudinea specifica maternitatii? Cum este posibil ca aceasta sa fie unica, proprie fiecarei femei in parte, si totusi impartasita de toate mamele? Intr-un fel, mama trebuie sa se nasca din punct de vedere psihologic in aceeasi masura in care bebelusul ei trebuie sa vina pe lume fizic. Femeia da nastere, in propria sa minte nu unei fiinte noi, ci unei noi identitati: ea capata sentimentul de a fi mama. Cum apare aceasta noua identitate in fiecare femeie si cum anume se simte acest proces? Ia nastere odata cu momentul in care bebelusul scoate primul tipat? Acest volum trateaza experienta interioara, adesea personala, de a deveni mama, aratand cum venirea pe lume a unei mame nu survine intr-un singur moment dramatic, definitoriu, ci iese la iveala treptat, din efortul cumulat din numeroase luni care preceda si urmeaza nasterea propriu-zisa copilului. 

 

Daniel N. Stern a fost profesor de psihologie la Universitatea din Geneva si a predat psihiatria la Universitatea Cornell. Este expert in dezvoltarea copilului si a realizat timp de 30 de ani numeroase studii despre relatia mama-copil. Dintre cartile sale, la Editura Trei au aparut Jurnalul unui bebelus. Nadia Bruschweiller-Stern este specializata in psihiatrie pediatrica si psihoterapie pentru copii si adolescenti. 

 

Proaspetele mamici sunt adesea deprimate pentru perioade mai lungi sau mai scurte, pe masura ce se adapteaza noii vieti alaturi de un bebelus. Exista si mame care se confrunta cu tendinte depresive intreaga viata, acestea nedisparand odata cu venirea pe lume a bebelusului. In astfel de situatii, se poate intampla ca mama, fara a realiza acest lucru, sa se foloseasca de bebelus pentru a se mentine plina de viata si implicata in propria sa existenta: pe scurt, este posibil ca bebelusul sa actioneze precum un antidepresiv. - Daniel N. Stern

 

In timp ce unele mame isi fac griji ca bebelusul care urmeaza sa vina pe lume le va distruge convietuirea de pana atunci cu sotii lor, altele se concentreaza in mod special asupra modului in care cred ele ca vor reactiona sotii lor, avand un nou-nascut in casa. Unele s-ar putea astepta ca sotii sa le accepte copilul fara oprelisti. Pentru o astfel de mama, poate fi descumpanitor, ca sa nu spunem mai mult, sa constate ca sotul nu doar ca nu imbratiseaza venirea bebelusului, ba mai este si gelos pe acesta, simtind ca nevoile lui nu mai sunt satisfacute si ca a pierdut atentia sotiei. Acest lucru duce adesea la un sindrom in care sotul devine „al doilea copil". - Daniel N. Stern

 

Fragment din volumul "Nasterea unei mame" de Daniel N. Stern si Nadia Bruschweiller-Stern:

"Sentimentul de implinire deplina care vine odata cu nasterea face diferenta atunci cand vine vorba sa-i confere incredere unei femei, de la bun inceput - atunci cand este necesara o doza de incredere. Pe scurt, ati reusit. Chiar daca ati avut nevoie de asistenta medicala sub forma unei anestezii epidurale, rahidiene, ruperii membranelor, utilizarii forcepsului, anesteziei generale sau operatiei cezariene, tot dumneavoastra sunteti cea care ati reusit. Ati trecut peste o incercare ce vi s-a parut, cel mai probabil, iesita de sub control. Ati fost obligata sa va incredeti in senzatiile si instinctele dumneavoastra si sa va bazati pe capacitatea dumneavoastra dc a suporta durerea si de a trece peste toate provocarile de natura fizica, pentru a realiza o isprava de toata frumusetea. Ati purtat in pantec un copil si l-ati adus pe lume sanatos.
In timpul travaliului si al nasterii, cuplurile pot colabora in cel mai frumos mod cu putinta. Acest lucru ajuta femeia sa-si includa sotul in proces si sa aiba incredere in el in rolul care ii va reveni ulterior, acela de a o sprijini pe masura ce invata cum sa-si ingrijeasca bebelusul. Parcurgerea cu bine a acestui proces impreuna va plaseaza in punctul de pornire potrivit, ca un cuplu, pentru efortul care urmeaza. In plus, in calitate de proaspata mamica, va trebui sa va impacati cu ideea nevoii dumneavoastra de sprijin esential si de ghidare, atat din punct de vedere practic, cat si psihologic, asigurat de personalul medical si, cel mai adesea, de moase, asistente sau de alte mamici.
Pe scurt, in timpul nasterii, femeia finalizeaza mare parte din etapa de pregatire a propriei veniri pe lume in rol de mama. Toate personajele si-au preluat rolurile si incep sa interactioneze unele cu altele. Atunci cand va luati in brate bebelusul, cand ii atingeti manutele si piciorusele, faceti din el copilul dumneavoastra si va transformati in mama lui. Ati facut un pas gigantic pe calea noii dumneavoastra identitati si sunteti de acum aproape pregatita sa va lansati in urmatoarea etapa, si mai grea, care se va desfasura acasa.
Insa mai intai va trebui sa indepliniti inca o sarcina pregatitoare. Iar in continuare ne vom indrepta atentia dsupra ei."