Desi utilizeaza o recuzita poetica aparent vetusta, poezia Limonei Rusu sondeaza profunzimile si zonele limitrofe epifaniilor. Dimensiunea onirica, tema recurenta, isi trage seva din cotidianul frust. Totusi, printr-o formula de tip barbian, imaginile se sedimenteaza in mantuit azur, un joc fecund al identitatii purificate estetic si asezate in etapele unui algoritm propriu. Netinand cont de formule la moda, de racordare la vreo generatie poetica, Limona Rusu scrie avand constiinta unei alteritati care se muleaza pe propriul program estetic, in care vibreaza energii si formule sufletesti comune. - Prof. Vlad Sibechi