Acest tanar cu ochii adanci, cu figura palida incadrata in barba, cum ni-l arata melancolicele tablouri ale vechii scoli de portrete, avea de fapt foarte putina poezie sufleteasca. Pe cand un Russo voia sa opreasca vremea de dragul farmecului batranesc al trecutului si al vechilor legende si era in acelasi timp un delicat indragostit al naturii, toate acestea Balcescu le alegea si le schimba in arme de lupta intelectuala. Cand vorbeste de natura, de trecut, sa nu ne inselam, este elocvent dar nu este induiosat. Caci era, lucru rar pentru entuziasti, un spirit practic cu o rara limpezime de vederi. Era un om cu hotararea darza care culege pe drumul sau tot ce-i poate sluji, dar sufletul lui nu si-l da decat icoanei ce-l calauzeste.