Nihil obstat: Elemente pentru o teorie a natiunii si nationalismului
Nihil obstat: Elemente pentru o teorie a natiunii si nationalismului
Nihil obstat, Nimic nu stă în cale sunt faimoasele cuvinte înscrise de cenzura catolică pe reversul paginii de titlu a volumului considerat apt de circulație, respectiv purificat de erori morale sau teologice. Nimic nu îi stă în cale, adică nimic nu îl poate opri să circule, nimic nu îl poate împiedica să se manifeste.
În textul nostru, aluzia și semnificația sintagmei sunt, evident, diferite: în ciuda nenumăratelor sentințe, insistențe și abundențe începând cu anii ’90, după care națiunea sau naționalismul au murit, timpul lor s-a scurs, momentul lor a trecut, asistăm astăzi la resurecția neașteptată, explozivă, intempestivă a unor fenomene cărora li se anunțase, solemn, decesul. Nu judecățile de valoare ne interesează aici, e bine, e rău, e dezirabil, e pernicios, ci judecățile de realitate.
Lucrarea de față este, în primul rând, o defrișare critică a terenului, începând cu perioada modernă și terminând cu provocările pe care stilul de gândire postmodern sau postmodernitatea ca atare le aduc „naționalului” în variile sale aspecte. Totul, repetăm, plecând de la provocările de azi, care pivotează în jurul chestiunii identității europene. Europa este și text, dar și pretext al cărții de față.
Ce s-a întâmplat și se întâmplă cu relația dintre Europa și națiunile ei, pe toate palierele devenirii acestei relații, politice, economice, sociale, identitare, este o întrebare legitimă. Pe scurt, cartea pe care cititorul o răsfoiește acum provine dintr-o asemenea somație: încercarea de a desluși, până la nivelul unui contur teoretic utilizabil, un fenomen ubicuu și percutant, care se încăpățânează să-și facă simțită parcă mai abitir prezența, cu cât aceasta îi este negată.
În ultimul Eurobarometru de opinie, din 5 martie 2017, la întrebarea „Cum vă vedeți în viitor: numai european, european și național, național și european, numai național?”, rezultatele sunt următoarele: numai european 2%, european și național 7%, național și european 54%, numai național 35%. Și aici apare o interogație evidentă: discrepanța care există din punct de vedere atitudinal între discursul unei elite intelectuale și populație. O discrepanță care trebuie recunoscută, cercetată și asumată, pentru că ea poate fi cheia înțelegerii turbulențelor Europei de azi. Până la urmă, cei care vorbesc «în numele Europei și numai al Europei» vorbesc în numele a (doar) 2% dintre cetățenii continentului...
De la distincția lui Nietzsche între Fernstenliebe și Nächstenliebe, trecând prin Eingentlichkeitshorizont sau das Primordiale ale lui Husserl și până la globalizarea lumii moderne, totul este inclus, în dozaje diferite, în descifrarea unor manifestări precum etnicitate, națiune sau naționalism; de la filosofia minții la sociologie și geopolitică, trecând prin existențialism, destinul insului în lumea aceasta și dincolo de ea, se întinde plasa care trebuie aruncată peste istoria lumii de ieri și de azi pentru a capta judicios asemenea fenomene polimorfe, echivoce și ubicue.
Descrierea produsului
Nihil obstat, Nimic nu stă în cale sunt faimoasele cuvinte înscrise de cenzura catolică pe reversul paginii de titlu a volumului considerat apt de circulație, respectiv purificat de erori morale sau teologice. Nimic nu îi stă în cale, adică nimic nu îl poate opri să circule, nimic nu îl poate împiedica să se manifeste.
În textul nostru, aluzia și semnificația sintagmei sunt, evident, diferite: în ciuda nenumăratelor sentințe, insistențe și abundențe începând cu anii ’90, după care națiunea sau naționalismul au murit, timpul lor s-a scurs, momentul lor a trecut, asistăm astăzi la resurecția neașteptată, explozivă, intempestivă a unor fenomene cărora li se anunțase, solemn, decesul. Nu judecățile de valoare ne interesează aici, e bine, e rău, e dezirabil, e pernicios, ci judecățile de realitate.
Lucrarea de față este, în primul rând, o defrișare critică a terenului, începând cu perioada modernă și terminând cu provocările pe care stilul de gândire postmodern sau postmodernitatea ca atare le aduc „naționalului” în variile sale aspecte. Totul, repetăm, plecând de la provocările de azi, care pivotează în jurul chestiunii identității europene. Europa este și text, dar și pretext al cărții de față.
Ce s-a întâmplat și se întâmplă cu relația dintre Europa și națiunile ei, pe toate palierele devenirii acestei relații, politice, economice, sociale, identitare, este o întrebare legitimă. Pe scurt, cartea pe care cititorul o răsfoiește acum provine dintr-o asemenea somație: încercarea de a desluși, până la nivelul unui contur teoretic utilizabil, un fenomen ubicuu și percutant, care se încăpățânează să-și facă simțită parcă mai abitir prezența, cu cât aceasta îi este negată.
În ultimul Eurobarometru de opinie, din 5 martie 2017, la întrebarea „Cum vă vedeți în viitor: numai european, european și național, național și european, numai național?”, rezultatele sunt următoarele: numai european 2%, european și național 7%, național și european 54%, numai național 35%. Și aici apare o interogație evidentă: discrepanța care există din punct de vedere atitudinal între discursul unei elite intelectuale și populație. O discrepanță care trebuie recunoscută, cercetată și asumată, pentru că ea poate fi cheia înțelegerii turbulențelor Europei de azi. Până la urmă, cei care vorbesc «în numele Europei și numai al Europei» vorbesc în numele a (doar) 2% dintre cetățenii continentului...
De la distincția lui Nietzsche între Fernstenliebe și Nächstenliebe, trecând prin Eingentlichkeitshorizont sau das Primordiale ale lui Husserl și până la globalizarea lumii moderne, totul este inclus, în dozaje diferite, în descifrarea unor manifestări precum etnicitate, națiune sau naționalism; de la filosofia minții la sociologie și geopolitică, trecând prin existențialism, destinul insului în lumea aceasta și dincolo de ea, se întinde plasa care trebuie aruncată peste istoria lumii de ieri și de azi pentru a capta judicios asemenea fenomene polimorfe, echivoce și ubicue.
Detaliile produsului
