Teddy • Jos, in barca • Omul-care-ride • O zi desavirsita pentru pestii banana • "Ochii verzi si gura mica" • Sarmana glezna scrintita • Chiar inaintea razboiului cu eschimosii • Pentru Esme - cu dragoste si abjectie • Perioada albastra a lui de Daumier-Smith

Carte recomandata de Cristian Teodorescu si Tudor Ganea in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".


Fragment din povestire "Pentru Esme - cu dragoste si abjectie" de J.D. Salinger:

    “— Pot sa va intreb cu ce v-ati ocupat inainte de a intra in armata ? se interesa Esme.
    I-am raspuns ca nu ma ocupasem cu nimic, ca abia parasisem colegiul de un an, dar ca-mi placea sa ma cred scriitor profesionist.
    Ea dadu din cap.
    — Ati publicat vreodata?
    Era o intrebare obisnuita, dar intotdeauna delicata, la care nu puteam raspunde cu una, cu doua. Am inceput sa-i explic ca majoritatea editorilor din America erau o sleahta de...
    — Tata scria minunat, ma intrerupse Esme. Pastrez o parte din scrisorile lui pentru posteritate.
    I-am spus ca, dupa opinia mea, era o idee foarte buna. Din intimplare, privirea mi se opri din nou asupra ceasului ei cu cadran enorm si aspect de cronograf. Am intrebat-o daca fusese al tatalui ei.
    — Da, spuse ea. Mi l-a dat chiar inainte Charles si cu mine sa fim evacuati. Ca un memento, bineinteles, spuse ea stinghera, retragindu-si miinile. Apoi schimba subiectul discutiei: M-as simti extrem de magulita daca ati scrie intr-o zi o povestire doar pentru mine. Sint o cititoare pasionata.
    Am asigurat-o ca asa as face, daca mi-ar sta in putinta. Dar ca nu eram prea prolific.
    — Nici nu trebuie sa fie prea prolifica! Doar atit cit sa nu para copilareasca si stupida. Reflecta un moment. Prefer povestirile despre abjectie.
    — Despre ce? am facut eu, aplecindu-ma spre ea.
   — Abjectie. Ma intereseaza foarte mult abjectia.
    Eram pe punctul de a-i cere mai multe amanunte, cind l-am simtit pe Charles piscindu-ma zdravan de brat. M-am intors spre el, strimbindu-ma usor. Pustiul statea chiar linga mine.
    — Ce-i spune un perete celuilalt? ma intreba el pe un ton cunoscut.
    — I-ai mai pus intrebarea asta, spuse Esme. Ispraveste odata!
    Neluind-o in seama pe sora lui si catarindu-se pe unul din picioarele mele, Charles repeta intrebarea-cheie. Am remarcat ca nodul cravatei ii alunecase putin intr-o parte. I l-am potrivit la loc, apoi, uitindu-ma in ochii lui, am sugerat:
    — Ne-ntilnim la colt?
    Dar in aceeasi secunda as fi preferat sa nu fi spus nimic. Charles ramase cu gura cascata. M-am simtit vinovat, de parca eu i-o deschisesem, lovindu-l peste fata. Cobori de pe piciorul meu si, cu o demnitate ultragiata, se intoarse la masa lui, fara sa se uite inapoi.
    — E furios! zise Esme. Are o fire violenta. Mama avea tendinta sa-l cam alinte. Tata a fost singurul care nu l-a alintat.
    Am continuat sa ma uit la Charles, care se asezase intre timp pe scaun si incepuse sa-si bea ceaiul, apucind cu amindoua miinile ceasca. Speram ca-si va intoarce capul spre mine, dar nu l-a intors. Esme se ridica.
    — Il faut que je parte aussi, spuse ea cu un suspin. Stiti frantuzeste?
    M-am ridicat de pe locul meu cu sentimente amestecate de consternare si regret.”