Lumea inconstientului, cu fauna ei teriomorfa, constituie, in versurile Ofeliei Prodan, principala sursa de anxietate; de aceea actul poetic dobandeste acum ceva din virtutile unui exorcism, el e asociat regresiunii in zonele obscure ale psiheei, care duce la revelarea si anihilarea dublului tenebros. O anihilare provizorie insa si incompleta de vreme ce eul obscur e, simultan aproape, resuscitat sub forma mastilor si a spectrelor care populeaza din abundenta textele autoarei. - Octavian Soviany 


Fragment din volumul de poezii "Numar de dresura" de Ofelia Prodan:

"cuib de cuci
mi-e dor de noptile de insomnie cand era liniste totala.
cerul negru parca se scurgea ca un sange
prin venele mele si eu ma bucuram.
acum umblu ca un strigoi prin casa, imi caut impacarea.
camera mea e doar un sicriu in care putrezesc de vie.
cerul se deschide ca un mormant deasupra mea.
decat sa ma fi nascut mai bine ma lepada mama
si ma arunca in gheena, caci de ani bun
nebunia imi da tarcoale ca o hiena, imi adulmeca mirosul
de frica, de groaza si eu nu pot sa fac nimic.
nici in moarte nu pot sa ma ascund.
clipele trec ca orele si orele trec de parca ar fi zeci de ani.
gandurile se ciocnesc, se amesteca,
se incalcesc si izbucnesc cu furie in mii de alte ganduri
fara sens care se leaga intre ele cautand
zadarnic un sens si mintea mea se chinuie ca un biet Sisif
care doar ce vede varful de lumina ca se prabuseste
si mai adanc, atat de adanc incat se revolta si nu mai urca,
ci zace linistit in nebunie ca intr-un cuib de cuci."