Aceasta carte prezinta plantele de leac folosite in medicina primitiva a poporului roman.

 

Potrivit lui George Bujorean, poporul roman are credinta ca orice planta este de-un leac oarecare. Astfel, pentru albirea dintilor sau intarirea gingiilor se iau doua dramuri de coaja de china-rosie, doua dramuri praf de spuma de mare, doua dramuri coaja de rodie, doua dramuri praf de radacina de micsunea, un dram de praf de cuisoare si un dram clei de misa. Acestea toate, facute praf subtire, se pun intr-o cutioara si apoi sa se frece des dintii si gingiile, ca totdeauna vor fi curati si sanatosi.

 

Pentru bataturi la picioare sa se faca lesie tare de ciocalai si sa vare picioarele intr-insa fiind fierbinte, cat se va putea suferi, si sa le tii pana ce se va raci lesia; atunci ele vor iesi afara din picior, dupa care sa le tai binisor cu briciul. In urma sa legi locul cu usturoi pisat si sa-l tii necontenit, pana se vor usca de tot. La cele de printre degete se poate pune si lana de oaie cu usuc. Dupa scoaterea picioarelor din lesie si taierea bataturilor se pot arde si cu piatraiadului, care iarasi le va secatui. Aceasta operatie cu lesia si arderea lor sa se faca mai de multe ori, pana vor seca. Se leaga ceapa coapta cu otet.