"Pana cand moartea ne va desparti..."

Astazi ar trebui sa fie cea mai fericita zi din viata mea.

Sunt logodita cu barbatul visurilor mele, iar in doar cateva ore urmeaza sa pasim impreuna in fata unui judecator care ne va declara, oficial, sot si sotie - uniti pe viata, la bine si la rau. Chiar daca drumul pana aici n-a fost tocmai lin, ziua aceasta este aproape asa cum am visat. 

Exista totusi o problema: cineva acolo nu vrea sa traiesc suficient, cat sa-mi rostesc juramintele.

Oare voi apuca sa spun DA? 

Daca nu sunt atenta, s-ar putea ca ziua nuntii mele sa se transforme intr-o inmormantare de toata frumusetea. 

 

Freida McFadden a creat o serie-fenomen care te invita in cele mai intunecate colturi ale mintii umane. Iar acum, completeaza universul ei cu o nuvela noua, care iti dezvaluie tot ce nu ai stiut despre trecutul lui Millie. Descoper-o pe celebra menajera asa cum nu te-ai fi asteptat vreodata: romantica, vulnerabila, dar mai periculoasa ca niciodata. Atunci cand inima ei va spune DA, cineva o sa moara... Dar cine?

Traducere din limba engleza de Mihaela Apetrei.
 

Au spus chestii ingrozitoare. N-o sa-i repet niciodata sotiei mele, in vecii vecilor, cuvintele alea.
Millie o sa te raneasca. Nu se poate controla. Intr-o buna zi, s-ar putea sa platesti cu viata.
Oamenii aia n-o cunosc absolut deloc pe Millie Nu merita sa faca parte din familia noastra.
- Asadar.
Sotia mea ma strange de mana.
- Sa mergem direct acasa?
Ceva de pe marginea salii imi capteaza atentia. Arunc ochii intr-acolo, doar o fractiune de secunda, dar apoi ma uit iar spre Millie, inainte ca ea sa apuce sa observe. Trebuie sa ma prefac ca n-am vazut ce tocmai am vazut, dar trebuie totodata si sa rezolv ce am de rezolvat. Chestia asta e mai urgenta decat orice vom face noi in dormitor. Avem o viata intreaga la dispozitie pentru asta.
- Doar un minut, ii spun. Trebuie sa ma duc pana la baie.
Millie spune ca are si ea nevoie, asa ca ne despartim si o apucam in directii diferite. Eu dispar in toaleta barbatilor, o incapere mica si aparent pustie; nu vad pe nimeni aici, in afara de un barbat slab, cam la vreo patruzeci de ani, cu parul castaniu-inchis, imbracat in tricou si blugi, care foloseste pisoarul. Verific repede toate cabinele, dar nu vad sa mai fie si altcineva. Nu suntem decat noi doi.
Asa ca ma rasucesc spre usa si o incui.
Barbatul cel slab isi inchide fermoarul de la prohab si se spala pe maini. Ii las un moment, ca sa termine de clatit sapunul, apoi vin spre el din spate, apucandu-l de guler cu pumnul stang. Il izbesc atat de puternic de peretele baii, incat teasta ii suna a sec de la lovitura."