Psihologia modernă este prezentată prin intermediul personalităților, al ideilor importante, al școlilor de gândire și al momentelor care i-au influențat dezvoltarea, subliniind schimbarea metodelor și obiectului de studiu. Fiecare școală de gândire este discutată ca mișcare ce apare într-un context istoric și social dat, nu ca entitate independentă și izolată, fiind examinată în termenii conexiunilor pe care le are cu ideile științifice și descoperirile ce au precedat-o și care i-au succedat. Deși cartea este organizată pe școli, autorii aduc în centrul atenției contribuțiile personalităților decisive pentru domeniul psihologiei, subliniind că munca lor a fost influențată nu doar de vremurile în care s-au afirmat, ci și de contextul experiențelor personale de viață.

 

Scrisă într-un stil accesibil și bogată în ilustrări, cartea se adresează atât studenților, cât și specialiștilor și tuturor celor interesați de evoluția psihologiei moderne. Deosebit de importante sunt secțiunile ce cuprind fragmente din scrierile originale ale marilor psihologi, prezentând, în stilul distinct al fiecăruia, perspectiva unică asupra metodelor, problemelor și obiectivelor psihologiei.

 

Influența lui Freud asupra culturii și conștiinței populare americane a fost enormă, devenind imediat evidentă după vizita sa din 1909 la Clark University. Ziarele au avut numeroase relatări despre Freud, iar în 1920 fuseseră deja publicate peste 200 de cărți despre psihanaliză (Abma, 2004). Între 1909 și 1939, anul în care Freud a murit, în New York Times apăruseră aproape 1.000 de articole despre psihanaliză. Reviste ca Ladies’ Home Journal, The Nation și The New Republic au avut materiale pe aceeași temă. În 2005, BBC (British Broadcasting Company – Compania de Radiodifuziune Britanică) a produs un documentar de televiziune de patru ore despre influența lui Freud asupra societății occidentale. După cum am notat, acest entuziasm al publicului pentru ideile lui Freud a devansat cu mult momentul acceptării sale de către psihologia academică. - Duane P. Schultz, Sydney Ellen Schultz

 

Diferite școli de gândire s-au dezvoltat de-a lungul istoriei psihologiei, fiecare ca protest tacit față de ce fusese înaintea sa. Fiecare nouă școală și-a folosit adversarul mai vechi ca bază în raport cu care să se afirme și să ia elan. Fiecare poziție se definea prin ceea ce nu era și prin ce anume se diferenția de sistemele teoretice consacrate. Pe măsură ce noul sistem se dezvolta și își dobândea aderenți și influență, el inspira opoziție, iar lupta începea iarăși. Ceea ce a fost cândva o revoluție agresivă, deschizătoare de drumuri, devenea, prin propriul succes, tradiția consacrată ce sucomba vigorii tinerești a următoarei noi mișcări de protest. Orice mișcare este alimentată de opoziție. Când opoziția era înfrântă, pasiunea și elanul a ceea ce cândva fusese o mișcare nouă se stingeau. Vom descrie progresul psihologiei tocmai în termenii acestei dezvoltări istorice a școlilor de gândire. - Duane P. Schultz, Sydney Ellen Schultz

Traducere din limba engleză de Bogdan Boghițoi.