Cartea Alexandrei Manescu nu este doar o documentare completa si exacta a existentei revistei Romania literara in cultura romana. Si daca ar fi numai atat, tot ar fi remarcabila. Existau mai vechi dictionare ale presei literare romanesti sau mai noi dictionare generale ale literaturii romane: si unele, si altele, pline de greseli. De la erori de datare la ignorarea unor demersuri, de la ierarhii arbitrare in componenta redactionala la omiterea unor rubrici de baza sau a unor semnatari importanti. Documentarea realizata de Alexandra Manescu corecteaza erorile, completeaza informatiile partiale si restabileste cronologia aparitiei revistei, de la primul numar si pana azi. Insa cartea de fata este, spuneam, mai mult decat atat. Prin felul in care este structurata si condusa investigatia istorica, autoarea reuseste sa reliefeze principalele doua repere publicistice pe care Romania literara le urmeaza de la inceputuri si pana in zilele noastre - chiar trecand peste o schimbare de regim. Este vorba despre spiritul critic si despre primatul esteticului. Ceea ce, inainte de 1989, a avut o componenta politica si identitara de netagaduit - caci batalia pentru spiritul critic era, in subsidiar, una pentru libertatea de gandire, iar cea pentru primatul esteticului era una de eliberare a culturii nationale de sub dictatura ideologica -, acum a capatat alte valente. Demersul critic al Romaniei literare (nu numai in literatura, dar in primul rand in literatura) are caracterul unei lupte impotriva amatorismului si a transformarii culturii in divertisment. Cartea Alexandrei Manescu, pornind de la si bazandu-se mereu pe fapte, pe date si pe evidenta arhivei, documenteaza felul in care revista Romania literara si-a exercitat, onest si dezinteresat, salutara ei magistratura critica in literatura romana din ultimele sase decenii. - Razvan Voncu