Scriitor matur, cu experienta deja consacrata in genuri multiple - poezie, roman sau eseistica literara -, Horia Corches revine cu un volum in care fictiunea autobiografica se intalneste fertil cu moduri narative contemporane. Volumul e emotionant prin montajul memoriei afective si problematizant prin lipsa de incrancenare anticomunista (incursiunea in anii '80-'90 contine o privire echilibrata ideologic asupra epocii, nu o denunta, nici nu o idilizeaza). Cartea este extrem de actuala si prin surprinderea deopotriva empatica si critica a masculinitatii angoasate. Memoria calda a familiei, trecutul recent ca totalitate sociala difuza, iubiri dezamagitoare, fapte si fantasme erotice. Sunt sigur ca, prin toate acestea, vocea narativa a lui Horia Corches isi va gasi rolul si locul in istoria literaturii romane contemporane. - Claudiu Turcus

 

Nostalgia, sentimentalismul si candoarea tuteleaza volumul lui Horia Corches. Dar nici functionalitatea narativa nu este previzibila, nici imaginarul nu este deloc tipic. In prima parte, rememorarea copilariei din anii '80 se instraineaza de seria inflationista de autofictiuni "roz"/"negre" consacrate vietii in comunism pentru a facilita reflectarea unor medii sociale - ale asa-numitului "proletariat imburghezit" - pe cat de definitorii pentru epoca, pe atat de putin explorate. Intrigile erotice din a doua sectiune, plasate in perioada posttranzitiei, evita clasicele scenarii ale dezabuzarii zgomotos-autenticiste si dau seama de o anesteziere sentimentala epidemica, intinsa din sali profesorale in birouri corporatiste, din capitala in provincie, din urbanul care-si traieste vanitos occidentalizarea pana in zona precariatului rural sau de periferie. - Cosmin Borza