Cartea de fata cuprinde inregistrarile unor relatari ale Cuviosului Porfirie despre viata sa. Cele mai multe dintre acestea au fost realizate in prezenta unui grup restrans si inregistrate cu acordul Sfantului la intervale de timp destul de mari una fata de cealalta. Unele au avut loc in chilia sa de la Sihastria din Milesi, altele s-au petrecut in diferite locuri sau momente, ori chiar in timpul calatoriei cu masina.

Cuvintele Sfantului Porfirie, asa cum au fost rostite, in simplitatea si adancimea lor duhovniceasca inepuizabila, nealterate de impresiile si comentariile unor terte persoane, dezvaluie profunzimile autentice ale vietuirii in Hristos, o deschidere universala spre toate cele ce ne inconjoara, potentata de iubirea infinita a lui Hristos, salasluita in sufletul marelui nevoitor indragostit de asceza, de nevointa si de Harul lui Dumnezeu revarsat din belsug asupra sa, pentru a zugravi in lume chipul adevaratei indumnezeiri, daruite umanitatii de Incepatorul Vietii si al Intelepciunii.

***

„Pe Dumnezeu nimeni nu-L poate vedea, dar Isi are oamenii Sai si spune: Dumnezeu Isi are oamenii Sai pe care ii trimite astfel incat ceilalti sa-i aiba ca pe o busola si sa spuna:”

„A spune‒ e bine, dar nu e de ajuns. M-auzi? Asta nu inseamna nimic. Daca nu vor veni Domnul si iubirea fata de El si inchinarea inaintea Lui si dorul de El, n-am facut nimic. Acesta-i Raiul; unirea cu Dumnezeu si alipirea de Biserica sunt Raiul pe pamant.”

Sfantul Porfirie Kavsokalyvitul
Fragment din cartea "O sa va spun... "- Sfantul Porfirie Kavsokalyvitul

"Boala
Inima mea s-a inchis pentru lume
De mic copil, citind viata Sfantului Antonie si a Sfantului Ioan Kalyvitul, mi-am dorit sa-i urmez. Asa am simtit. Nu stiu cum. Am aflat ca si tatal meu voise la varsta copilariei sa se faca monah. Si acum si mie, citind vietile acestor mari asceti, mi s-a nascut in suflet [dorinta] sa ma duc sa ma fac si eu pustnic. Imi facusem multe planuri. Am reusit sa ajung in pustie, in pustia Sfantului Munte, acolo, in cele mai indepartate locuri din Sfantul Munte: la Sfanta Treime la Kavsokalyvia. in acea vreme era un loc foarte pustiu.
Asadar! Atat de mult mi-a placut, atat de mult am iubit acel loc, incat inima mea s-a inchis pentru lume si mi-am spus: aici o sa traiesc, aici o sa ma afierosesc Domnului meu. Voi face ascultare de Stareti pana la moarte si apoi, ce va voi Dumnezeu. Ma gandeam ca, atunci cand Dumnezeu ii va chema pe Stareti, sa ma mut undeva si mai sus, undeva mai in adancul pustiei. Ah! Acesta era visul meu ziua si noaptea! Era o ratacire, pe care am marturisit-o Parintelui meu Duhovnic, care mi-a spus: „Esti in ratacire, copilul meu, nu asa stau lucrurile!" Si mi-a scos din cap ideea asta. Sa nu ma gandesc la pustie. Ah!... desi el mi-a spus aceste lucruri, imi dadeau tarcoale ganduri legate de pustie.
Dar eu nu voiam sa plec de langa Staretii mei. Ma gandeam ca daca ei aveau sa plece mai ina-inte la cele vesnice, as fi plecat si eu imediat la Sfantul Vasile sau pe Muntele Carmel al Prorocului Ilie, care se afla mai sus de Sfantul Vasile. Imi facusem planuri mari! Mari! Ei!, [ma gandeam] cum aveam sa traiesc, cum aveam sa ma hranesc, cum aveam sa ma rog..."