Toni are 11 ani si nu se bucura deloc ca incepe vacanta de vara, pentru ca va fi nevoit sa o petreaca impreuna cu ciudata lui matusa Zinis. E convins ca il asteapta cele mai plictisitoare zile din viata lui. Dar se insala amarnic! Vacanta aceasta nu numai ca i-a pregatit o multime de secrete extraordinare, ci ii va oferi trairi de neuitat si o prietenie pe viata. Experienta unica pe care o traiesc cei doi mici protagonisti le va deschide ochii asupra diversitatii de culori a lumii si ii va ajuta sa inteleaga puterea magica a gandirii pozitive.
    Fragment din volumul "O vacanta fantastica" de Kele Krisztina :

    ”Copiii grabira pasul din instinct. Aproape alergau prin tunelul de flori cufundat in bezna. Nu stiau daca sunt pe calea cea buna, dar nici nu aveau puterea sa se gandeasca acum la asta.
    — Sa iesim odata de aici! se ruga cu voce tare Daria.
    Gradina nu avea alei inchise, ca un labirint, insa lor li se parea ca o forta malefica le opune rezistenta si nu le ingaduie sa gaseasca iesirea, asa ca nu vor putea iesi de acolo. Fuga paru sa dureze o eternitate, insa dupa o jumatate de ora de alergatura se pare ca gasisera o cale de iesire, pentru ca dintr-odata se vazura afara. Era luna plina, dar, dupa bezna de mai devreme, li se parea ca iesisera la lumina zilei. Multa vreme nu zise niciunul nimic, pentru ca se tineau de coaste si incercau sa-si recapete suflul.
    — Nu-mi vine sa cred ca am reusit sa iesim! gafai Toni. Incepuse sa semene cu un cosmar.
    — Nu te pripi! inca nu stim unde ne aflam. Atata doar ca acum ne putem vedea.
    Intre timp, Toni studia imprejurimile. Se pare ca se aflau intr-o poiana, iar in fata lor se intindea o padure.
    — Ne-a mai ramas sa stabilim unde vom innopta.
    — Habar nu am, dar eu marturisesc vitejeste ca ma cam tem.
    — Recunosc ca nu esti singura. Dar daca nu ma asez acum cateva minute, voi muri mai repede decat imi imaginam.
    Daria se aseza si ea langa baiat, cat mai aproape de el. Toni nu stia daca acest lucru se datora fricii sau faptului ca prietenia lor devenise deja atat de stransa, dar nu zise nimic pentru ca nu il deranja deloc. Cotul Dariei il atinse pe al lui si Toni isi dadu seama ca fata tremura din toate incheieturile.
    — Chiar atat de frig iti este?
    — Nuuu, veni raspunsul nesigur. Bine, bine. Adevarul este ca mi-e frig... Si mi-e frica...
    — Fii serioasa! Chiar nu cred ca ne paste cine stie ce primejdie, zise Toni pentru a o linisti, cu toate ca si lui ii era extrem de frica. Stii ceva? Am fost mai demult intr-o tabara de supravietuire si cred ca as putea aprinde un foc daca am gasi niste crengi uscate. Ce zici? Aici, la marginea padurii, vom gasi cu siguranta niste uscaturi. Haide, se va face din ce in ce mai rece!”