Aceasta carte prezinta experientele lui T.K. Sundaresa Iyer, interpretul lui Ramana Maharshi in dialogurile pe care acesta le avea cu vorbitorii de limba engleza. Desi nu avea pregatire academica, cunostintele sale de limba engleza, sanscrita si, bineinteles, tamila erau vaste si profunde. A avut ca sarcina si corespondenta Ashramului, el fiind cel care raspundea la scrisorile care ridicau chestiuni spirituale, dupa ce il consulta pe Bhagavan de fiecare data cand se confrunta cu intrebari specifice din acest domeniu.

 

Cartea evoca amintirile lui, din care razbat frumusetea, tandretea, compasiunea si gratia lui Ramana Maharshi, dar si fermitatea cu care acesta respingea orice fel de compromis spiritual, amendand cu intelepciune tot ceea ce nu conducea catre revelarea Sinelui suprem, Atman. Prin situatiile pe care le descrie, cititorul este introdus in atmosfera Ashramului, ca si cand ar fi unul dintre discipolii care se bucurau in mod direct de gratia tacuta si coplesitoare a Maestrului.

 

 

Exista totusi si o gratie salvatoare in ce priveste mintea. In afara de latura sa tamasica si rajasica, exista in ea aspectul sattvic (calm, armonios). Inteleptul se straduie necontenit sa intensifice acest element sattvic, dedicandu-si toate activitatile lui Dumnezeu. - Ramana Maharshi 

 

Bhagavan mi-a facut semn sa stau jos, iar dupa aceea m-a sfredelit intens cu privirea. Eu eram inca intr-o stare de spirit meditativa, de reflectare. Deodata am pierdut constienta corpului fizic si am fost absorbit in Sri Maharshi. M-am simtit calauzit catre interior si in acelasi timp vocea lui Bhagavan ma invita sa vizualizez orice mi-as fi dorit. Fiind un inflacarat devot al lui Sri Rama, am simtit atunci ca, daca as fi putut avea darshanul lui Sri Rama, viata mea si-ar fi dovedit rodnicia. Si, intr- adevar, am avut chiar atunci darshan-ul lui Sri Rama, alaturi de care se aflau Sita, Lakshmana, Bharata, Satrughna si Hanuman. Extazul viziunii depaseste orice inchipuire. Eu sedeam pur si simplu, in vreme ce Maharshi probabil ca ma scruta intens cu privirea, fara ca eu sa fi fost constient de aceasta. E posibil sa se fi scurs in felul acesta vreo doua ore, intr-o liniste totala, de puteai s-o tai cu cutitul, in care am ramas pierdut in viziune, pana ce in final aceasta s-a stins. M-am prosternat la picioarele lui Maharshi, cu ochii inundati de lacrimi de extaz si cu parul ca electrizat. - T.K. Sundaresa Iyer