Desi studiile reunite in acest volum sub titlul sugestiv Psihogeneza bolilor spiritului par sa se adreseze doar specialistilor (psihologi, psihiatri, psihoterapeuti), in masura in care abordeaza schizofrenia sub diferite aspecte, totusi interesul lor cultural este considerabil. Caci descoperirea arhetipurilor si a inconstientului colectiv este indestructibil legata de activitatea psihiatrica a lui Jung. Asa cum Freud a descoperit inconstientul personal pornind de la nevroze, Jung a descoperit inconstientul colectiv bazandu-se pe tratamentul psihozelor. In articolul sintetic din 1958 dedicat schizofreniei, Jung o declara expres: tipul asociatiilor si formatiunile observabile la psihotici i-au sugerat pentru prima data posibilitatea existentei unui inconstient suprapersonal, ale carui elemente (arhetipurile) au un caracter universal, asemeni motivelor mitice. […] Asa cum Freud a demonstrat ca nevrozele sunt tulburari functionale, Jung se straduieste sa ne convinga ca psihozele nu sunt expresii ale imbolnavirii creierului si polemizeaza cu psihiatria materialista. Astfel, halucinatiile nu sunt expresia imbolnavirii celulelor creierului, ci manifestari ale continuturilor inconstiente proiectate in exterior. Boala spiritului, cum numeste Jung psihoza, nu trebuie echivalata in boala creierului. Desi admite participarea factorilor organici la declansarea psihozei, Jung accentueaza importanta factorilor psihici. Astfel, psihoza "este o stare a spiritului in care elementele mai inainte inconstiente au luat locul realitatii". Psihogeneza psihozelor deschide posibilitatea tratarii lor prin mijloace psihice, Jung situandu-se astfel in avangarda abordarii schizofreniei pe calea psihoterapiei.