Cartea Tipuri psihologice se numara printre cele mai cunoscute contributii ale lui Jung la psihologie. Autorul isi propune sa delimiteze, pe baza experientei sale clinice, cateva tipuri de structura si de functionare a psihicului cu scopul de a oferi cititorului repere pentru a se intelege mai bine pe sine si pe ceilalti oameni.

Capitolul final al volumului contine definitiile principalilor termeni jungieni elaborate de chiar cel care i-a introdus in limbajul de specialitate.

Aceasta carte este rodul unei munci de aproape douazeci de ani in domeniul psihologiei practice. Proiectul ei s-a inchegat treptat, mai intai din nenumaratele impresii si experiente legate de practica psihiatrica si neuropatica, precum si din contacte cu oameni apartinand tuturor straturilor sociale, apoi din confruntarile mele personale cu prieteni si adversari, in fine, din critica particularitatilor psihologice care imi sunt proprii. Mi-am propus sa nu impovarez cititorul cu cazuistica, in schimb am tinut sa integrez, atat istoric, cat si terminologic, fondului de cunostinte deja existent, ideile extrase din experienta. Am intreprins aceasta operatie mai putin din ratiuni de echitate istorica si mai mult cu intentia de a scoate experientele specialistului in medicina din domeniul sau profesional ingust si de a le situa intr-o serie de raporturi mai generale, raporturi ce ingaduie si profanului cultivat sa beneficieze de experientele unei discipline anume. N-as fi cutezat sa procedez in acest mod, care ar putea fi lesne interpretat gresit ca interventie in alte sfere de preocupari, daca nu as fi convins ca punctele de vedere psihologice infatisate aici au semnificatie si aplicabilitate generala si ca deci ele pot fi mai bine tratate intr-un context general, decat sub forma unei ipoteze tinand de un domeniu stiintific particular.
[…] Extraversia inseamna orientarea in afara a libidoului. Desemnez prin aceasta notiune o relatie evidenta a subiectului cu obiectul in sensul unei deplasari pozitive a interesului subiectiv fata de obiect. Cineva care se afla intr-o stare extravertita gandeste, simte si actioneaza in raport de obiect, si anume intr-un mod direct si limpede perceptibil, in asa fel incat nu poate exista nici o indoiala in legatura cu atitudinea sa pozitiva fata de obiect. […] - C.G. Jung