Pe lista scurta a premiilor Orange si Man Booker

Prima parte a unei trilogii care va continua cu "Anul potopului" si "MaddAddam", "Oryx si Crake " este o calatorie in iadul viitorului. Intr-o lume in care nu mai exista nicio bariera morala in calea ingineriei genetice, Pamantul devine un laborator imens: genografi lucreaza – de dragul profitului – la cele mai vandabile modificari genetice, conflictele sociale se intensifica, virusii si bacteriile iau forme tot mai virulente si avem ocazia sa vedem cu incetinitorul felurile in care poate fi schimonosita natura pana la implozie. Totul promite o apocalipsa.
Care nu intarzie sa vina. Crake lucreaza in secret la un ambitios proiect genetic, incercand sa creeze o specie noua de hominizi, mai bine adaptata noii lumi, mai putin violenta. Prietenul lui din copilarie, Jimmy, e singurul din vechea lume care stie ce s-a intamplat si isi asteapta printre creaturile stranii ale lui Crake sfarsitul, care-ar putea de fapt sa fie sfarsitul intregii omeniri.

Oryx si Crake este Atwood in ce are ea mai bun: o carte lugubra, fara ocolisuri, ingenios de scabroasa, dar totusi induiosatoare si presarata cu straluciri de poezie pura. - The Independent
Fragment din romanul "Oryx si Crake" de Margaret Atwood:

“- De unde vii tu, o, Snowman?
- Vin de unde locuiesc Oryx si Crake, le spuse. Crake m-a trimis.
    Ceea ce era adevarat, intr-un fel.
- ... si Oryx.
Pastreaza structura frazei simpla si mesajul clar: stie cum sa faca asta de pe vremea cand se uita la Oryx prin peretele de sticla si, bineinteles, din ce auzise.
- Unde s-a dus Oryx?
- A avut niste lucruri de facut, le spusese Snowman.
Asta a fost tot ce-a putut sa inventeze, pentru ca simpla pronuntare a numelui ei ii gatuise vocea.
- De ce te-au trimis Crake si Oryx la noi? intreba o femeie pe nume Madame Curie.
- Ca sa va duc intr-un loc nou.
- Dar acesta este locul nostru. Suntem multumiti unde suntem.
- Oryx si Crake vor ca voi sa traiti intr-un loc mai bun decat acesta, le spusese Snowman, unde veti avea mai mult de mancare.
Ei dadura din cap si zambira. Oryx si Crake le doreau binele, ca intotdeauna. Pentru ei, acest lucru era suficient.
- De ce este pielea ta atat de larga? intreba unul dintre copii.
- Eu am fost facut intr-un alt fel decat voi, spuse Snowman.
Incepea sa gaseasca conversatia interesanta, ca si cum ar fi fost un joc. Acesti oameni erau ca niste foi goale, putea sa scrie orice pe ele.
- Crake m-a facut cu doua straturi de piele. Unul se da jos.
Isi scoase vesta ca sa le arate. Se uitau cu interes la parul lui de pe piept.
- Ce sunt astea?
- Astea sunt pene. Pene mici. Oryx mi le-a dat, ca un cadou special. Vedeti? Mai am si altele, pe fata.
    Ii lasa pe copii sa ii atinga tepii din barba. In ultima vreme nu se mai barbierise, crezand ca nu mai are de ce si ii aparusera primele fire.
     — Da, vedem. Dar ce sunt penele?
    Da, corect. Nu mai vazusera pene pana atunci.
    — Unii dintre Copiii lui Oryx au pene pe ei, le spuse el. Acesti Copii se numesc pasari. Noi vom merge unde traiesc ele. Cand le veti vedea, o sa intelegeti mai bine.
    Snowman se minuna de propria-i dezinvoltura: dansa cu gratie in jurul adevarului, vioi si plin de indemanare. Era aproape prea usor: ei acceptau tot ceea ce le spunea.”