Pachetul conține titlurile:

• Octavian Goga. Corespondența primită Volumul I (218 pagini)

• Octavian Goga. Corespondența primită Volumul II (312 pagini)

• Octavian Goga. Corespondența primită Volumul III (292 pagini)

Volumul II cuprinde corespondenţa primită de Octavian Goga în perioada 1919-1932, material documentar de mare valoare istorică, păstrat atât cât a mai putut fi recuperat după evenimentele tragice ce au urmat mortii "castelanului de la Ciucea": ocupaţia străină a nordului Transilvaniei între ani 1940-1944, războiul, îndepărtarea Veturiei Goga și din locuința din București (si odată cu ea și a arhivei documentare a bibliotecii), procesul de la Tribunalul Poporului, urmat de domiciliul fortat de la Ciucea în fondul documentar al Muzeului Merorial "Octavian Goga" de la Ciucea. (...) La o analiză atentă a vieții și activității lui Octavian Goga în această perioadă, se poate constata că luptătorul comemorat al unităţii naţionale, Tribunul Unirii din 1918, odată scopul realizat, se avântă în tranșeele luptei politice pentru putere în cadrul tinerei și neexperimentatei Românii Mari, cu o clasă politică amalgamată, provenind din mai multe imperii dezarticulate, dispărute, pe ruinele cărora s-au aburcat state noi, nationale. (...)

Pe lângă documentele politice oficiale, discursurile parlamentare, articolele și luările de poziţie în presă și în cărțile publicate, studierea și cercetarea, punerea în valoare a informațiilor, datelor, evenimentelor, întâmplărilor relatate în corespondenţa privată, cu iz personal, poate ajuta în chip benefic la desluşirea cât mai aproape de realitate a trăirilor și acţiunilor din societatea românească în primul deceniu de după 1920, al locului și poziției ocupate în acest angrenaj național de către poetul Octavian Goga care îmbracă tot mai mult haina omului politic.

După apariţia primului volum, urmat de volumul II de corespondenţă primită între anii 1919-1932, iată-ne în situația benefică de a putea prezenta tiparului şi cel de-al treilea volum (ultimul), de corespondenţă primită de Octavian Goga în ultima perioadă a vieții sale (11 aprilie 1932 luna mai 1938).

Cele peste 350 de documente inedite, de corespondență particulară, câte au putut fi salvate în fața avatarurilor zilelor de după moartea lui Octavian Goga (adăpostirea documentelor la București, după Dictatul de la Viena, recuperarea și readucerea lor la adăpostul de la castelul de la Ciucea, constituirea fondului documentar al Muzeului memorial „Octavian Goga" de la Ciucea), constituie o sursă primordială, indispensabilă pentru studierea științifică, nepărtinitoare, adevărată a personalității politice a lui Octavian Goga, a rolului și responsabilității sale în viața politică interbelică a României și nu numai.

Prin cercetarea și valorificarea acestor documente necunoscute până azi, se poate corija imaginea falsă a marelui Om (slujitor al Artelor dar, deopotrivă și Homo politicus lates, nemaiîntâlnit în panoplia politică românească și nici europeană în perioada interbelică), denaturată programatic nu numai (cum prea ușor se lasă impresia a se crede) de către dogmatismul comunist, dar și voit de către unii protagoniști politici, care, profitând de dispariţia prematură a lui Octavian Goga, au reușit să marteleze imaginea reală a Omului politic pentru a se adăposti ei şi urmaşii lor, din fata judecăţii vremii.